Primăvara, în Thassos

Verile şi, mai ales, toamnele thassiote sunt perfecte. Cel puţin asta spun turiştii români care au făcut din "Insula de Smarald" (cum mai este denumită insula nord-egeeană a Greciei) casa lor de vacanţă cea mai îndrăgită.

"Descoperită" de conaţionalii noştri abia de un deceniu, Thassos a intrat de mult în topurile preferinţelor românilor, nu doar pentru peisajele fantastice ori pentru vestigiile arheologice, nici pentru golfurile calme cu plaje însorite, ci mai ales pentru oamenii ei, care te aşteaptă să revii de la an la an în casa lor simplă, la masa lor încărcată de bucate.

PRIETENI VECHI
Spuneam că verile şi mai ales toamnele, în Thassos, sunt perfecte. Dar eu iubesc la fel de mult primăverile cu caişi şi gutui în floare, cu cărări de munte pe care se urcă, spre Kastro, unde mă aşteaptă Kosta - paznicul cheii de la uşa cea grea a Bisericii Sfântului Athanasie cel Mare -, ori spre cetăţile antice şi medievale de la Limenas (după ce mi-am încercat în urmă vocea în amfiteatrul străvechi, aşa cum făceau, pe vremuri, "tragoii", actorii Greciei vechi).

Dar la fel de dragi îmi sunt şi străduţele din portul Limenariei, suvenirurile Christei şi micile popasuri la "Byzantio", cu Marcos Makedos, ori la "Dyonissos", cu Yannis Rigatis, prietenii mei cei vechi de... cine mai ştie câte primăveri, veri şi toamne. Cu o ceşcuţă de cafea grecească dinainte, dimineaţa, ori cu o salată "choriatiki" (ţărănească) la prânz, timpurile culinare ale Thassosului trec blând...

Aşa cum blândă şi de o dulceaţă de nedescris este şi Sotyria, la al cărei atelier de produse tradiţionale am învăţat demult, într-un miez de septembrie, cum se pregătesc dulciurile thassiene. Prietenii îmi spun că vechiul meu loc de popas, Hotelul Papagiorgiu, e astăzi mai degrabă "piesă de muzeu". Însă doctorul Papagiorgiu, cel care îmi lăsa cândva mesaje pentru toată viaţa cu citate din piesele shakespeariene, ne aşteaptă pe toţi la muzeul său de arheologie, unicul muzeu particular de acest fel din insulă, în Kalivia, la studiourile Meni.

Îi port pe toţi în inima mea, dar nimic nu se compară cu Mănăstirea Arhangelos, cea construită deasupra mării şi în care şi-a găsit adăpost unul dintre cuiele cu care Iisus fu răstignit pe cruce...

 

Garides youvetsaki - Crevete cu feta şi roşii
Pentru a le pregăti, ai nevoie de un kilogram de crevete mari, 500 g feta, o cană şi jumătate de ulei de măsline, o cutie mare cu roşii din conserve sau şase roşii mari, opărite şi descojite, o lingură de pătrunjel verde mărunţit, două cepe tăiate mărunt, oregano, sare şi piper.
Se căleşte ceapa în ulei, se adaugă apoi roşiile, pasate cu furculiţa, se pun sare, piper şi se lasă sosul puţin la fiert, să se lege. Crevetele se spală şi se curăţă şi se aşază în şase vase de lut, pentru cuptor, de dimensiuni speciale pentru o porţie. Se toarnă sos în cantitate egală în toate cele şase vase. Se presară oregano şi pătrunjel verde în cantitatea dorită. Brânza se taie în cuburi mari şi se pun unul-două cuburi în fiecare vas de lut. Se dau la cuptor (e de preferat un cuptor de lut, cu lemne) pentru 30-40 de minute, fără a se acoperi vasele. Se servesc individual, cât sunt fierbinţi.

 

Garides pilafi - Pilaf de crevete
Ai nevoie de un kilogram de crevete, două căni de orez, trei sferturi de cană de ulei de măsline, o cană de suc de roşii (de preferat de casă), o ceapă mare tăiată mărunt, sare, piper.
Crevetele se curăţă şi se spală bine, se sărează şi apoi se lasă la scurs. Ceapa se căleşte în ulei fierbinte, aduăgând apoi sucul de roşii şi condimentele. Se lasă să forfotească pe foc un sfert de oră, până se leagă sosul. Se adaugă două căni de apă şi apoi se pune orezul spălat şi scurs. Când orezul este aproape fiert, se adaugă crevetele. Se lasă pe foc mic, până când scade bine zeama. Unii îl pun, pe final, pentru câteva minute la cuptor. Se serveşte cât este cald.

 

Astakos vrastos me saltsa lemoniou - Homar fiert cu sos de lămâie
Pentru un homar mare şi frumos ai nevoie de o crenguţă de ţelină, trei sferturi de cană cu ulei de măsline, două lămâi mari, suculente, sare şi piper alb, după gust.
Homarul se spală şi se astupă cu o bucăţică de tifon găurica din spatele cozii, pentru ca nu cumva acesta să se golească în timpul fierberii. Dacă nu avem la îndemână un vas suficient de mare, se îndoaie coada homarului către mijloc şi se leagă, pentru ca să ocupe cât mai puţin spaţiu. Se pune ţelina şi se lasă să fiarbă, la foc potrivit, trei sferturi de ceas. Apoi se scurge zeama şi, când homarul s-a răcit, se taie picioarele acestuia şi se decupează cu atenţie carapacea, care se scoate. Se despică apoi carnea homarului pe lungime, pentru a putea scoate intestinul acestuia, care se aruncă. Dacă are ouă, se adună cu o lingură şi se dau deoparte. Se scoate şi toată carnea din picioarele homarului şi se pune lângă ouă. Se taie carnea homarului în felii, care se aşază frumos pe un platou. Din carnea din picioarele homarului, ouăle acestuia, ulei de măsline, zeamă de lămâie şi condimente se pregăteşte un sos care se toarnă peste feliile de homar de pe platou. Se ornează după gust.