x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Reţeta de suflet

Reţeta de suflet

de Simona Lazar    |    15 Dec 2010   •   18:41
Reţeta de suflet

142639-bucate03-09-5.jpgDe la balurile oficiale ale Curţii Regale, care se ţi­neau de două ori pe an, la serbările de binefacere din grădinile publice sau la sutele de birturi şi restaurante oferind mâncare şi antren pentru toate buzuna­rele, distracţia românului a fost mereu asigurată de o in­dustrie care a ştiut ce-i place şi a profitat din plin de acest detaliu genetic. Acum vreo sută de ani, grijile apă­sau, parcă, mai puţin, iar tot omul îşi permitea, o dată pe săptămână, să-şi scoată familia „la bulevard”, acolo unde fumul de mititei se spune că făcea Bucu­reştiul re­cognoscibil din avion. Crăciunul şi Revelio­nul erau, şi ele momente de vârf ale anului, în care şampania fra­n­ţuzească şi caviarul rusesc deveniseră cod alimentar obigatoriu. Marile restaurante din inima Bucureştiului se umpleau, mai ales la Sărbători, de o protipenda­dă elegantă, sincronizată cu ultimele ac­cen­­te haute-couture de la Paris şi dornică să guste in­venţiile gastrono­mice ale unui Capşa ori Fialkovski.

 „Balurile de societate erau cele mai frumose, cele mai vesele şi cele mai ne­bune”, povesteşte o passionaria a Bucureştiului interbe­lic. Aici, se întâlneau junele mo­dis­te, micile grizette cu părul bălai, damele subţiri, ne­gustorii cu stare de pe Podul Mogoşoaiei, tinerii aristiocraţi blazaţi, „toute la jeunesse d’or” a oraşului… Ce ne rămâne, nouă, azi, din vremurile acelea peste care s-au aşternut decenii de confuzie şi dezordine? Cum mai putem, oare, recupera, nu doar bucătăria nonşa­lantă a interbelicului românesc, cea care a format gusturile bunicilor noştri? Cum putem, mai departe, recupera bucuria de viaţă a secolului românesc de până la al doilea război, bucu­rie care a dat curaj şi speranţă unei naţiuni fără obse­sia farfuriei pline?

Am fost, re­cent, la deschiderea „Bis­troului Jariştea” din Bucureşti şi am avut, pentru o cli­pă, sentimentul că vremurile bu­ne se mai pot în­toarce. Că adevărata bucătărie tra­diţională româ­neas­că poate fi nu reinventată şi reinterpreta­tă, ci recuperată. Că, la fel ca acum o sută de ani, în Ro­mânia se  mai pot naşte oameni ca­pabili să facă, în do­meniul restauraţiei, mult bine, nu doar pentru ei, ci şi pentru ţara lor. Şi m-am bucurat. Şi mi-am spus că e un semn bun, pe care îl voi pu­ne, drept gaj, la cumpăna anilor.

 

Sărbătorile, în Alba
Vă invităm să poposim anul acesta, de Crăciun, în judeţul Alba, acolo unde, aşa cum ne spunea dna Daniela Floroian, director adjunct al Centrului Judeţean  de Cultură „Augustin Bena”, „perioada este spectaculoasă, pentru că adună foarte mult comunităţile în jurul bisericii”. Unul dintre obiceiuri este colindatul, la care participă grupuri începând de la copiii mici până la feciori şi până la grupurile mixte de colindători. Sunt versuri specifice, deosebite, melodii frumoase. „Speci­fică aici este Curtea feciorilor, în Podişul Târnavelor, când grupuri de tineri colindători, numai dintre cei necăsătoriţi,  îmbrăcaţi în costume populare trec din case în case şi colindă.

Un alt obicei specific este Căluşarul, care la noi se practică în apropierea Crăciunului. Prima lui consemnare este de pe vremea lui Mihai Viteazul. În judeţul Alba căluşarul a devenit un joc local. Se dansează căluşarul arhaic». În Alba, reconstituirea diferitelor obiceiuri a devenit o practică obişnuită. Am asistat şi noi la o astfel de reconstituire a unui obicei de iarnă: Şezătoarea din Ajun de Crăciun.

×
Subiecte în articol: culinar