Barba Panagachi, aruncătorul de șiș, nu a ieșit din cuprinsul portului decât de două ori în tot cuprinsul ticăloșitei sale vieți: când l-au botezat la biserica Panaghia din buza vadului și la înmormântarea sa la cimitirul săracilor, la Sfânta Maria.
Căpitanului Levantului, mult i-a plăcut să asculte zvonul din josul apei, să se uite cum trec puhoaiele de barcazuri, să bea o tescovină și să mănânce saramură de crap. Locantierul din port mult îl sâcâia pe căpitan, dar, din stimă îi gătea cu mâna lui saramura de crap.
Pentru zece palicari, stăpânul cârciumii tăia 12 potcoave de crap în jur de 3 kg pe care le frigea pe amândouă părțile pe o plită încinsă și acoperită cu sare zgrumțuroasă de mare. Locantiera alături, adeca nevasta lui, punea la copt pe plita încinsă un kg de ardei kapia, un kg de..........