Despre sacrificarea mielului citim atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament.
În prima ipostază mielul este sacrificat la ieşirea evreilor din robia egipteană, când s-a născut un popor ales care să trăiască în libertate. Fiecare israelit a luat din sângele animalului şi cu el a uns pragul de sus al casei, în care au mâncat carnea friptă cu azimă şi ierburi amare (Ies. 12, 8). Mielul trebuia să fie de un an, ceea ce însemna să nu fie nici prea tânăr, nici prea bătrân, dar neapărat să fie de parte bărbătească.Această sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea creştinilor din robia păcatului.
În vremea Mântuitorului, Paştele iudaic cunoaşte cel de-al treilea stadiu de sărbătorire, când s-au introdus obiceiuri noi, ceea ce a dus la săvârşirea unui nou ritual pascal, la rânduiala căruia se păstrează aspectul sacrificial constând în carne de miel, azimă şi ierburi amare, la care se adaugă fructe amestecate cu oţet şi consumarea celor patru pahare cu vin, binecuvântate de capul familiei în timp ce se citesc texte din Psalmi.
Credincioşii jertfesc un miel în fiecare an de Paşte, dar cred că puţini dintre noi ştim cu adevărat semnificaţia acestui sacrificiu.
Beneficiile cărnii de miel
Din studiile culturale ale Extremului Orient aflăm că mielul era privit mai mult ca bază a unor preparate culinare gustoase cu rol terapeutic. Medicii tradiţionalişti chinezi considerau că în carnea de miel se găseşte mireasma dulce şi energia caldă, fiind un bun tonic energetic şi o sursă de încălzire pentru organele din cavitatea abdominală.
O porţie de carne de miel se pare că asigură 30% din cantitatea de zinc de care are nevoie zilnic o persoană. De asemenea, carnea de miel este bogată şi în carnitină, un aminoacid ce are capacitatea de a-i asigura organismului energia de care are nevoie pentru o funcţionare foarte bună. Carnea de miel îmbunătăţeşte activitatea splinei şi a rinichilor, înlătură starea generală de slăbiciune, durerile abdominale.
De asemenea, este o sursă importantă de proteine, ceea ce o face absolut necesară pentru copii şi adolescenţi. Nu trebuie uitat nici faptul că este şi un afrodiziac natural, dacă este preparată la cuptor cu mult usturoi. Pe lângă savoare, preparatul înlătură disconfortul gastric. De reţinut că nu trebuie să combinăm această carne cu pâine sau cu cartofi prăjiţi, pentru că riscăm să avem probleme de digestie.
Pentru masa de Paşte vă propunem preparate din carne de miel în aluat: drob, stufat şi pulpă de miel.
Drob de miel în aluat
Ingrediente: 500 g măruntaie de miel (plămân, ficat, inimă, rinichi), două bucăţi de carne de miel mai grasă (de la burtă), 4 ouă, un gălbenuş (pentru uns foaia de aluat), 30 g pesmet, 25 g smântână, 25 g untură (sau 30 ml ulei), 50 ml coniac, 4 fire usturoi verde, 4 fire ceapă verde, o legătură de pătrunjel verde, sare, piper.
Preaparare: Se pregăteşte un aluat simplu din ingredientele de mai sus. Măruntaiele de miel se spală bine şi se pun la fiert în apă cu sare. Separat se fierb bucăţile de carne. Se lasă să se răcească şi se trec toate prin maşina de tocat carne - mai puţin ficatul, care se va tăia în bucăţele foarte mici, cu cuţitul. Se amestecă toate într-un vas, împreună cu ouăle, pesmetul, smântâna, coniacul şi verdeaţa (usturoi, ceapă, pătrunjel) tocată mărunt.
Se amestecă până compoziţia devine omogenă. Din aluat se întinde o foaie foarte subţire, care se pune (aşa cum pui prapurele) în tava unsă cu untură, lăsând marginile să se răsfrângă. Se umple cu compoziţia de drob, se ridică marginile aluatului şi se acoperă bine şi frumos (eventual se taie plusul de aluat, ca să nu se suprapună inestetic). Se unge cu un gălbenuş bătut şi se dă la cuptor aproximativ 40 de minute.
Stufat de miel
Ingrediente: 750 g carne de miel, 40 fire de ceapă verde, 20 fire de usturoi verde, 50 g untură, o lingură de făină, 30 ml ulei, 30 ml oţet, două linguri de bulion, sare, piper.
Preparare: Carnea de miel se curăţă şi se porţionează, după care se prăjeşte uşor în untură. Ceapa şi usturoiul se curăţă de mustăţi, se spală şi se înnoadă fiecare fir în parte, cu buclă. Firele de ceapă şi de usturoi trebuie să fie foarte fragede, ca să se poată înnoda uşor. Dacă sunt mai groase şi mai bătrâne, atunci întâi se opăresc uşor, ca să devină mai flexibile. Se călesc şi ele puţin în untura în care s-a prăjit carnea. Într-o cra-tiţă mai mare se pune întâi uleiul, apoi firele de ceapă şi de usturoi şi peste ele carnea. Bulionul de roşii se subţiază cu apă, se adaugă în el oţetul, se dizolvă făina şi se toarnă în cratiţă. Se adaugă sare, piper şi, dacă e nevoie, puţină apă. După ce a început să fiarbă, se pune vasul în cuptor. Se lasă să fiarbă pe îndelete şi să scadă sosul suficient.
Cap de miel în aluat
Ingrediente: Un cap de miel, 20 ml oţet, 100 g untură sau 100 ml ulei, sare, piper. Pentru aluat: 200 g făină albă, 120 ml apă, 5-7 g drojdie, un praf de sare.
Preparare: Se pregăteşte mai întâi un aluat simplu de pâine şi se lasă să dospească. Capul de miel se curăţă bine, se stropeşte cu oţet, se spală, se zvântă, apoi se presară pe el sare şi piper. Din aluat se întinde o foaie, în mijlocul căreia se aşază capul de miel, uns cu untură sau ulei. Se înveleşte bine în aluat, eliminând cu cuţitul surplusul de cocă. Se unge şi pe dinafară aluatul cu untură. Din restul de aluat se pot modela diferite elemente decorative, cu care se înfrumuseţează coca în care a fost învelit capul de miel. Se pune la copt, la foc mic, într-o tavă rotundă pentru plăcinte sau pască. Este gata atunci când aluatul s-a rumenit frumos.
Pulpă de miel în aluat
Ingrediente: o pulpă de miel, o căpăţână de usturoi, 100 g untură sau 100 ml ulei, sare, piper. Pentru aluat: 300 g făină albă, 200 ml apă, 10 g drojdie, un praf de sare.
Preparare: Carnea se spală, se porţionează, se condimentează cu sare şi piper şi se pune pe grătar, întorcând de câteva ori. Se amestecă brânza cu ouăle. Într-o crăticioară se topeşte untura şi se căleşte în ea amestecul obţinut, turnând după câteva minute sucul de roşii şi presărând pătrunjel verde şi cimbru proaspăt tocat mărunt. Se mai adaugă puţină apă, în aşa fel încât să se formeze un sos picant şi iute de la brânză. Acesta se serveşte alături de carnea de miel, împreună cu cartofi fierţi sau cu mămăligă fierbinte.
• Din volumul „Reţete de Paşti" (Simona Lazăr, Simona Chiriac, Editura Jurnalul, 2007)