Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se zice că o dată se duse un oltean la Poarta Raiului și era obiceiul pe atunci că cine venea în Rai să aducă și el câte ceva pentru masa sfinților și a lui Dumnezeu. Da' olteanul nostru s-a dus la Sfântul Petru cu o paporniță plină cu praz, iar sfântu' l-a întrebat: «Da' de ce n-ai venit și tu, Marine, cu o găină, cu un purcel, cu ceva?
Că doar nu crezi că s-or sătura toți sfinții cu o mână de praz? Măcar dintr-o găină făceam și noi o zeamă lungă, să ne ajungă...». Dar olteanul nostru, de colo, răspunde: «D'apoi, Sfinte, mai fusei o dată aici, la Poarta Raiului, cu o găină numai bună de zeamă, da' dumneata ai luat găina și m-ai lăsat să aștept cât s-o duci la bucătăriile Raiului. Și așteptai, și așteptai și, cum văzui că nu te mai întorci, ia, mă dusei și eu înapoi, pe pământ, la femeia mea... Da' acu' mă cam plictisii de gura ei cea viperată și, ce-mi zisei, ia să mai trag eu o fugă până-n Rai. Da' găină nu mai aveam în ogradă, nici alte orătănii, și de-asta îți adusei numa' praz...». Sfântul Petru se uită în catastiful lui și văzu că Marin avea dreptate: adusese o dată găina, da'n Rai încă nu intrase. Așa că se mulțumi de data asta cu papornița cu praz și-i dădu drumul să intre.
După toată povestea asta frumoasă, Marinică Nicolea din Perișor ne-a zis așa: "N-am bătut încă la poarta Raiului, dar tot vă aduc o mână de praz. Vă dau acum o rețetă de turtă de praz, coaptă la țest, așa cum făceau bătrânii noștri, cum fac oamenii noștri și azi, prin satele cele frumoase ale Olteniei".
Se face un aluat simplu, din apă, făină și sare. Prazul se taie mărunțel (se alege praz fraged sau prăzoaică, să nu aibă frunzele verzi ațoase). După ce s-a tocat, prazul.................
