Duminica Tomii este asociată cu Sfântul Apostol Toma, cunoscut și sub numele de „Geamănul", unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Iisus Hristos. Acesta este adesea interpretat greșit drept „necredinciosul", dar scrierile bisericești subliniază credința sa profundă în Iisus.
Un moment cheie în viața lui Toma este intervenția sa în timpul morții și învierii lui Lazăr. În ciuda pericolului iminent, Toma a fost gata să-și dea viața împreună cu Iisus, exprimându-și astfel credința neclintită.
Ce este Duminica Tomii?
Duminica Tomii este prima duminică după Paște și poartă numele apostolului Toma, cel cunoscut în tradiția creștină ca „necredinciosul”.
Conform Evangheliei după Ioan, atunci când Iisus li s-a arătat ucenicilor după Înviere, Toma nu era de față și a refuzat să creadă vestea, spunând:
„Dacă nu voi vedea semnul cuielor în mâinile Lui (...) nu voi crede.”
O săptămână mai târziu, Iisus i se arată și lui Toma, care, copleșit, rostește:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Duminica Tomii nu este, așadar, despre îndoială, ci despre credință regăsită și reconfirmarea divinității lui Hristos.
Semnificații spirituale
Această zi este un apel la credință, iertare și curaj spiritual. Ne amintește că, în drumul nostru de credincioși, putem avea momente de îndoială – dar și că Dumnezeu nu ne respinge pentru ele, ci ne întâmpină cu răbdare și iubire.
Este o zi care vorbește despre:
-
Acceptarea adevărului spiritual;
-
Puterea de a vedea cu inima, nu doar cu ochii;
-
Reînnoirea legăturii dintre om și Dumnezeu.
Tradiții și obiceiuri românești de Duminica Tomii
În calendarul popular:
-
Duminica Tomii mai este cunoscută și ca Paștele Blajinilor în unele regiuni (deși, în cele mai multe zone, această sărbătoare este marcată lunea sau marțea după Duminica Tomii).
-
Se organizează pomeniri pentru morți, iar în unele sate, oamenii merg la cimitir cu coșuri cu bucate, pentru a le împărți „de sufletul celor adormiți”.
-
În Moldova, este o zi importantă pentru rugăciune și împăcare: rudele care nu s-au vorbit de Paște își cer iertare și își întind mâna.
Obiceiuri:
-
Se oferă colaci, ouă roșii, vin și cozonac de pomană.
-
Se aprind lumânări pentru cei plecați.
-
În unele zone, are loc „masă în tinda bisericii” sau în cimitir, alături de rudele celor răposați.
Ce să nu faci în această zi
Mulți români poartă acest nume, iar pe 6 octombrie ei își sărbătoresc ziua onomastica.
Tradiția spune că în această zi de sărbătoare nu este bine să te cerți cu nimeni și trebuie să eviți orice conflict.
În plus, nu trebuie să ai gânduri necurate în această zi sfântă la adresa nimănui. De asemenea, trebuie să uiți de vicii, măcar în această zi.
Sfântul Apostol Toma este considerat ocrotitorul întârziaților, patronul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor.
Dacă Sfântul Toma este numit ocrotitorul întârziaților, e bine sa precizam ca nu este ocrotitor al celor care întârzie din comoditate, ci din Dumnezeiasca rânduială, scrie creștinortodox.ro.
De ce este importantă Duminica Tomii?
Este o zi care închide simbolic Paștele și ne îndeamnă să păstrăm lumina credinței aprinsă în inimă. Dacă Învierea a fost bucuria, Duminica Tomii este confirmarea și întărirea acestei bucurii prin experiență și mărturisire personală.
„Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.” – Iisus Hristos (Ioan 20:29)
Curiozități:
-
În vechime, Duminica Tomii era și un moment potrivit pentru nunta celor tineri sau pentru împăcarea între familii.
-
În unele zone din Transilvania, fetele mergeau la biserică îmbrăcate în alb, semn de curăție și renaștere spirituală.
Despre taina Sfintei Invieri si despre necredinta Apostolului lui Toma, IPS Bartolomeu Anania spunea intr-una din predici, inclusa in volumul „Din spumele marii”: „De doua mii de ani ne purtam prin lume cu Toma de mana si nu stim prea bine de ce i se spunea Geamanul si prea tarziu ne dam seama ca-i suntem deopotriva. Frate de credinta si indoiala, de infrigurari si asteptare, de cutremur si ingenunchere, el ramane obsesia noastra perpetua si intruparea neputintei noastre de a accepta Bucuria dintr-odata si fara echivoc. Exista nu numai o drama a Patimilor, ci si una – mai puternica – a Invierii, si ea se consuma, totodata, in sufletul lui Toma. In trei trepte se consuma, toate ale lui Toma: el afla si nu-i vine sa creada; vede si inca se indoieste; se infrange si biruie. Nuantele sunt revelatorii. Toma nu e necredincios prin structura ci, mai degraba, ipostaza omului care exclama: e prea frumos ca sa fie adevarat! El nu e un impietrit, cum devenise – de pilda – Iuda. El nu refuza sa creada; el e doar coplesit de obiectul credintei lui virtuale. Fenomenul Invierii i se pare colosal. Poate ca e singurul dintre ucenici care intuieste implicatiile ei cosmice. Toma stie ca adevarul trebuie sa existe in sine, dar il implora sa-i devina certitudine, adica adevarul lui, personal. (...) De curand, giulgiul de la Torino a fost din nou scos la vedere si cateva sute de savanti au indreptat asupra-i lentilele, pelicule, pensete, microscoape electronice, raze de tot felul, izotopi si ordinatoare, ca tot atatea degete ale lui Toma, infipte in ranile lui Iisus. Concluziile par spectaculoase, dar nu ne impresioneaza. O parte din lume continua sa ceara minuni. Dar noi, cei din Duminica Tomii stim ca Minunea e zilnic cu noi, la masura indoielilor si deschiderilor noastre”.
Duminica Tomii nu e despre Toma care a „greșit” pentru că a cerut dovada, ci despre Toma care a crezut cu toată ființa atunci când L-a întâlnit pe Hristos. Este o zi a revenirii, a iertării, a curajului de a înfrunta îndoiala și a redescoperi credința.
Să o trăim nu doar ca o sărbătoare, ci ca o declarație personală de încredere în ceea ce e nevăzut, dar simțit cu sufletul.


