Sentimentele şi resentimentele anilor de glorie ai Cerbului de Aur nu s-au stins nici după 40 de ani. Confruntarea din 1969 dintre Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai s-a mutat de pe scenă în viaţă.
Sentimentele şi resentimentele anilor de glorie ai Cerbului de Aur nu s-au stins nici după 40 de ani. Confruntarea din 1969 dintre Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai s-a mutat de pe scenă în viaţă.
În Ediţia de Colecţie de la 11 februarie 2008, dedicată Mihaelei Mihai, vedeta declara, printre altele: “În 1969 am fost în concurs cu Luminiţa Dobrescu şi cu Anda Călugăreanu, şi atunci Luminiţa Dobrescu a luat Cerbul de Aur, iar eu am primit Menţiune... şi s-a purtat publicul din toată ţara aşa de urât cu Luminiţa, încât după câteva luni a plecat din ţară. A trimis la ARIA o scrisoare în care spunea că nu mai poate să rămână în ţară, că este fluierată peste tot! Îmi părea rău pentru ea, pentru că nu o uram”.
Venită în România pentru parastasul de un an al mamei sale şi pentru a onora invitaţia TVR la sărbătorirea a 40 de ani de la prima ediţie a Festivalului Cerbul de Aur, Luminiţa este interpelată la o emisiune tv pe această temă. Indignată, ea îi cere o explicaţie Mihaelei. Jurnalul Naţional găzduieşte declaraţiile celor două vedete despre acest incident.
“ASTA ESTE DEJA O CALOMNIE!” “Este o răutate ieftină pe care nu am s-o las nesancţionată. Eu nu am fugit din ţară, ci am rămas în străinătate. E o nuanţă importantă. Iar motivele pentru care am făcut-o le-am explicat deja într-o emisiune tv. Pe lângă faptul că afirmaţiile Mihaelei o descalifică pe ea ca om şi ca artist, acestea trebuiau să aibă la bază nişte probe. Pe mine publicul român nu m-a fluierat niciodată, dimpotrivă. Iar Cerbul de Aur l-am câştigat prin voturile unanime ale unui juriu internaţional. Apoi, să spui că aş fi trimis eu la ARIA o scrisoare prin care mi-aş fi motivat faptul că am rămas acolo din cauza publicului român, asta este deja o calomnie. Cine de la ARIA i-a spus acele lucruri? Poate proba cu un document? Există vreun martor? Eu pot aduce martori că nu a existat o asemenea scrisoare din partea mea (n.r. – Lucia Ceascai, impresar la ARIA în perioada 1966-1974, infirmă, într-adevăr, existenţa unei asemenea scrisori). Declaraţia nu i-a adus Mihaelei nici un avantaj profesional. Nu sunt de vină cei din TVR care mi-au spus ce a declarat ea în ziar, căci, dacă n-ar fi declarat aşa ceva, nimeni n-ar fi comentat nimic, pentru că nu ar fi avut ce. De aceea Mihaela să nu se mire că eu iau atitudine şi că am şi dreptul s-o fac. Gestul ei este necolegial şi inacceptabil, iar din punct de vedere juridic foarte riscant. Dacă va mai continua să dea asemenea declaraţii, voi fi obligată să o acţionez în justiţie. Omeneşte pot să înţeleg frustrarea, dar nu şi calomnia. În loc să ne bucurăm după 40 de ani că ne revedem, semănăm zvonuri şi calomnii care se întorc până la urmă împotriva noastră. Asta a făcut Mihaela... Am aflat că adună semnături pentru a candida la o demnitate publică. Nu cred că poate onora cu demnitate o asemenea funcţie, care e mult mai complexă decât funcţia de cântăreaţă.”
“I-AM SPUS LUMINIŢEI CÅ EU REGRET...” “Consider că este un subiect minor, căruia unele persoane din show-biz îi dau importanţă pentru a mă denigra, aşa cum au mai făcut-o. Mă întreb de ce nu s-au sesizat când a apărut Ediţia de Colecţie acum o lună?! Au adus-o pe Luminiţa din Italia cu ocazia aniversării Cerbului, şi acum clănţăne ca nişte «coţofene», să ne învrăjbească. Mie mi-a făcut realmente plăcere să o întâlnesc, este o persoană civilizată, aşezată, care a învăţat măsura lucrurilor în Occident. A venit în ţară pentru o săptămână şi a fost luată în vârtejul emisiunilor, regăsind senzaţii pe care le uitase de mult. Nu-şi dă seama că este folosită împotriva mea.
I-am spus Luminiţei că eu regret că am avut, poate, o stângăcie în felul în care am relatat o informaţie primită de la ARIA, la vremea ei. Intenţia mea era să arăt cât de nedrepţi au fost unii români cu ea. De altfel, am şi declarat: «Îmi părea rău pentru ea… Toţi artiştii veniseră la Festival ca să câştige Cerbul de Aur, era normal să-l vrea şi ea». Acum îmi spune că nu l-a dorit şi că nu avea valoare pentru ea. Poate publicul a simţit, poate nu, nu mai este problema mea.
A voit Dumnezeu să înfăptuiesc lucruri mult mai importante decât cele ale denigratorilor mei. Prin Legea 109/2005, legea mea, am pus o pâine pe masa a sute de artişti. Drumul meu va fi către Parlamentul European, pentru a-mi servi ţara după capacităţile mele. Oamenii de valoare din meseria noastră mă iubesc şi mă respectă, nu le e teamă de concurenţa mea. Iar publicul mă copleşeşte cu dragostea lui mai mult decât mă aşteptam. Lor le mulţumesc, iar Luminiţei îi doresc sincer numai bine.”
Justiţie
“Mihaela să nu se mire că eu iau atitudine şi că am şi dreptul s-o fac. Gestul ei este necolegial şi inacceptabil, iar din punct de vedere juridic foarte riscant. Dacă va mai continua, voi fi obligată să o acţionez în justiţie. Omeneşte pot să înţeleg frustrarea, dar nu şi calomnia”
Luminiţa Dobrescu
În Vârtej
“Mie mi-a făcut plăcere să o întâlnesc, este o persoană civilizată, care a învăţat măsura lucrurilor în Occident. A venit în ţară pentru o săptămână şi a fost luată în vârtejul emisiunilor, regăsind senzaţii pe care le uitase de mult. Nu-şi dă seama că este folosită împotriva mea”
Mihaela Mihai