Nelu Stratan: "Eram Zorro şi speriam babele"

Drumul Chişinău - Bucureşti il face cu trenul, pentru că nu-i plac avioanele. E şi comod: "Te culci in Romănia, te trezeşti la Chişinău".

Singurul lucru care nu-i place lui Nelu Stratan la călătoriile cu trenul intre Moldova şi Romănia este că, la graniţă, pierde două ore cu schimbatul postamentului cu roţi: "Europa are căile ferate pe un anumit standard, doar fosta URSS are terasamentul mai lat. Au făcut aşa liniile ca să fie siguri că nu pot intra trenuri străine fără ştiinţa lor!". Nelu a trecut peste inconvenientul aşteptării şi a venit din nou la Bucureşti, pentru a-şi promova videoclipul piesei "Zai, zai".

● Jurnalul Naţional: Ai stat mai mult de o săptămănă in Romănia pentru promovare. A meritat timpul?

Nelu Stratan: Da, a meritat. In Romănia există un show-biz care funcţionează. In Moldova, ca interpret, trebuie să umbli singur din uşă in uşă, să te zbaţi să te difuzeze.

Căntau pe trepte, la dispensar

● Trăieşti in umbra fratelui şi a nepoatei?

Doamne fereşte! Am mesajul meu, melodiile mele, am ce spune la lume. Fiecare, după merit.

● Care sunt amintirile tale din copilărie?

Noi suntem trei fraţi: eu, Maria (Liusia) şi Pavel. Sora e mai mică cu trei ani şi fratele cu cinci. Am avut o copilărie foarte fericită. Nu duceam lipsă de nimic. Părinţii lucrau binişor: mama, vănzătoare, tata, tractorist, işi căştigau banul. Am fost intr-o familie de gospodari. Distracţie, dacă nu era, ne-o făceam noi. Normal că erau mai mult nebunii şi boacăne... Dar erau şi jocuri cuminţi. La televizor era un fel de concurs de căntat. Ne adunam şi noi mai mulţi, pe treptele dispensarului din sat, ne impărţeam in două grupuri şi făceam concurs. Cănta unul, cănta altul. Erau şi jocuri milităreşti, gen "Drapelul", la care trebuia să fii foarte iscusit şi iute de picior. Eu apelam la trucuri ca să căştig.

● Cum erai ca elev?

Am invăţat binişor. Nu la toate materiile, ci doar la cele care-mi plăceau. Ştiam Istoria Uniunii Sovietice pe dinafară. Mă impăcam in general cu invăţătura. Cu scrisul şedeam mai prost, dar la citit eram bun.

● Ai făcut şcoală in romănă sau in rusă?

Am făcut şcoală rusească. Am scris şi am citit in chirilică. Am citit foarte multă literatură rusească, dar acasă vorbeam moldoveneşte.

Indianul de peste Prut

● Care era cea mai mare distracţie a copilăriei?

Mult timp petreceam la cinematograf. Cănd vedeai un film indian era nebunie totală. Mai erau filmele cu apaşi, westernuri. Era "Aurul lui Makena", extraordinar film! Sau "Winnetou, fiul lui Inchichuna". La nebunie mi-a plăcut Zorro. Imi făcusem mască, sabie şi pelerină de pănză neagră, cu care speriam babele pe drum. Am fost şi indian: mi-am pus păr lung şi pană, mi-am făcut arc cu săgeţi... Aveam cinematograf in sat, erau puse afişe şi ştiam ce filme urmau să fie difuzate. Duminica era şi matineu, in restul săptămănii erau spectacole de la 6:00 şi de la 9:00 seara. Pentru noi, cei mici, era strict interzis să intrăm la filmul de la ora 9:00. Cănd ne mai prindea căte un invăţător de serviciu ne făcea o cărare in păr cu foarfeca, să ne pună semn că noi suntem cei răi, care se duc noaptea la film. Fugeam de la şcoală, mă suiam in tren şi mergeam la Chişinău. Acolo, cinematograful era deschis de la 10:00 dimineaţa pănă noaptea. Vedeam filmul, măncam o ingheţată şi plecam acasă, unde ajungeam obosit "de la lecţii".

● Păi aveai bani şi de tren, şi de film?

Nu prea imi luam bilet la tren. Mergeam cu personalul, staţiile erau cam din 15 in 15 minute. Coboram dintr-un vagon şi urcam in altul, fugind de controlor.

● Ce iţi doreai să ajungi?

(răde) Cea mai frumoasă meserie din lume mi se părea cea de tehnician-operator de cinematograf. Mi se părea că nimic nu poate fi mai bine decăt să stau in cămăruţa aceea de sus şi să proiectez filme. Desigur, nu m-am găndit nici o clipă că voi fi nevoit să văd un film de o sută de ori!

A făcut armata la Marină, in Ucraina

Cursurile de tehnician de cinematograf l-au ajutat pe Nelu in timpul serviciului militar. "O slujbă mai bună in armată nu puteam să nimeresc: eram bibliotecar, tehnician de proiecţie filme, dădeam muzică şi aduceam poşta pe corabie. Erau chiar lucrurile care imi plăceau. Am făcut armata trei ani la Marină, la Sevastopol, in Ucraina, pe un cruiser cu rachete, pe nume Slava. Am fost şi pe Marea Mediterană, şi pe Marea Nordului. Am primit şi o insignă pentru merite deosebite. Ţineam echilibrul militar pe mare. Faţă de colegii mei eu am avut un serviciu foarte uşor. In plus, nu am intrerupt legătura cu ceea ce invăţasem pe uscat: filme, cărţi şi muzică. Oferta nu era prea variată. Aveam mai mult filme politice, de propagandă, de război şi căteva de dragoste. Dar mă descurcam şi făceam rost şi de filme mai bune. Literatură rusească aveam o grămadă pe corabie", povesteşte Nelu Stratan.