O cipilică de zâmbet de la Ovidiu Mihăilescu

Ovidiu Mihăilescu este un artist care se respectă, chiar dacă societatea ro­mâ­nească este crizată ne­vo­ie mare. Şi-a lansat, din fonduri proprii, cel de-al doilea album - "Cipilica".

Atât timp cât crezi că ai ceva de spus e bine s-o faci indiferent de vremurile secetoase pe care le trăim. De aceeaşi părere este şi folkistul şi poetul de cursă lungă Ovidiu Mihăilescu, care şi-a scos "Cipilica" pentru oamenii care "încă mai cred că se poate, care încă au idealuri şi dorinţa de a face ceva cu viaţa lor". "A trăi înseamnă a face compromisuri. Orice om care nu moare de foame este suspect" - spunea Emil Cioran.

Ovidiu Mihăilescu a trecut peste toate piedicile financiare pentru a pune "o cipilică de zâm­bet pe faţa celor care se simt depăşiţi de viaţa pe fugă şi de datoriile în care mulţi dintre noi se zbat".

  Jurnalul Naţional: Cum se împacă satira socială pe ca­re ai promovat-o până acum cu romantismul de pe noul album?

Ovidiu Mihăilescu: Se îm­pacă foarte bine. Societatea nu e mereu aceeaşi, oamenii se schimbă. Uneori vor să pro­tes­teze, alteori au nevoie de reverie, de o artă care să bandajeze răni. Şi, în fond, fiecare dintre noi are nevoie şi de sensibilitate, şi de ironie, şi de dinamism. Eu, ca artist, trebuie doar să-mi definesc faţetele personalităţii. În ce măsură cei care mă ascultă vor accepta sau nu noul accesoriu vestimentar, asta urmează să vedem... Plus că mai poate fi şi obositor să râzi şi să ironizezi nonstop. Mai simţi nevoia uneori şi de gingăşie, şi de melancolie, şi de reverie.

Albumul "Cipilica" conţine 18 piese. De ce n-ai făcut două albume de câte nouă? Mai ai material pentru o altă "pălărie"?

  Ai abandonat ingineria pentru muzică. E nebunie folk sau artistul câştigă mai mult decât un angajat într-un minister?

E nevoia de timp! Pentru a ne cu­noaşte şi înţelege pe noi înşine, toţi avem nevoie de timp şi, evident, e nevoie să ne urmăm "che­mările" interioare. E şi nebunie, şi bu­curie, şi provocare. Artistul câş­ti­gă mai puţin decât angajatul, dar are timp să creeze şi are oca­zia să se întâlnească mai des cu cei care îi împărtăşesc visele. Apoi eu încă lucrez la Radio3 net, un alt proiect nebun de frumos pe care l-am "moştenit" de la Domnul Florian Pittiş, unde am o emisiune de folk (şi nişte colegi minunaţi) şi unde chiar dacă nu câştig foarte mulţi bani am câştigat deja o mulţime de prieteni.

  Traseul tău muzical in­clu­de multe formule colective de manifestare artistică: ai început cu grupul Vouă, ai înfiinţat "zona de mijloc" şi ai adunat prieteni folkişti în "gashka­demia de folk". Eşti unul dintre cei cărora nu le place să trăiască solitar experienţa muzicală a scenei?

Nimeni nu se simte bine singur... Cred că eu am preferat totdeauna să-mi realizez visele împreună cu prietenii. Independenţa e bună, dar într-un grup ai mereu de învăţat de la ceilalţi, primeşti sprijin sau oferi, e totul mai simplu, mai firesc. M-am apucat de cântat privind la folkiştii din primul val: Baniciu, Sterian, Vintilă, Stăn­culescu... Eu cred că arta se primeşte şi se dă mai departe. Nu fac parte din grupul celor care cred că totul începe şi se sfârşeşte cu ei. Datorită gru­purilor pomenite i-am cunoscut pe Eugen Baboi (Poesis), Daniel Iancu, Dan Ca­ramihai, Alina Manole şi mulţi alţii care sper că vor deveni o nouă generaţie folk. Îmi place emu­laţia care apare când pe sce­nă sunt mai multe culori artistice!

  Ce mai face poetul Ovi­diu Mi­hăilescu? Până acum ai scos la lumină două volume de poezii. Ce mai pregă­teşti?

Am în lucru variantele audio ale celor două volume de poezii (carte vorbită) şi mă gândesc deja la alte două cărţi de poezie, una cu parodii şi una mai mistică. Aş vrea să scot la anul o "traducere" poetică a Tao Te King şi cine ştie ce idei îmi mai vin? Oricum, deocamdată toată atenţia mea se îndreaptă către "Cipilica" care tocmai a fost lansată.

 Care este publicul pe ca­re speri să-l captezi cu "Cipili­ca"?

Albumul se adresează în special unui public mai matur, mai sofisticat, mai avizat. Dedic acest album celor care încă mai cred că se poate, care încă au idealuri şi dorinţa de a face ceva cu viaţa lor. Nu ştiu dacă albumul va avea succes, nu ştiu nici dacă publicul îl va îmbrăţişa fără rezerve, dar ştiu că o parte din sufletul meu s-a ţesut în câteva dintre melodiile acestui album. Dacă vor fi câţiva oameni care vor vibra ascultând aceste melodii, atunci sigur "efortul" a meritat. Sper să captez inimile celor care se simt depăşiţi de viaţa pe fugă şi de datoriile în care mulţi dintre noi se zbat şi, de ce nu, sper să le pun o cipilică de zâmbet pe faţă pentru a putea să o ia cu bucurie de la capăt.

"Nu ştiu dacă albumul va avea succes, nu ştiu nici dacă publicul îl va îmbrăţişa fără rezerve, dar ştiu că o parte din sufletul meu s-a ţesut în câteva dintre melodiile acestui album. Dacă vor fi câţiva oameni care vor vibra ascultând aceste melodii, atunci sigur «efortul» a meritat"
Ovidiu Mihăilescu