Ultima dorinta

Nu primise nici un semn ca ar putea sa fie rapita de pe lumea noastra si totusi a scris pagini intregi in care lasa indicatii cu privire la averea sa. Cu darnicia caracteristica, a incercat sa nu uite pe nimeni. Cei de azi se pot bucura de cele 102 caiete ramase in urma.

Marea regina a roma-nilor uniti, Maria, a inceput sa se gandeasca mai atent la trecerea sa spre Cele Vesnice in 1908. In acest an ea a inceput lucrul la testamentul sau inca de pe vremea cand nu urcase pe jiltul reginelor Romaniei. Isi motiva gestul spunand ca, "necunoscand vremea ce-mi este harazita pe pamant, hotarasc prin acest testament ultimele mele dorinte. Binecuvantez Tara, pe copiii si pe nepotii mei. Rog pe copiii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si o mangaiere in suferinta. Ii rog sa fie uniti, sa sustie Tara si sa se sustie intre ei. Ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor dorinte. Iubirea mea de mama pentru ei este aceeasi si, daca dispun de partea disponibila numai in favoarea unuia din ei, este numai pentru ca este mai lipsit de nevoile vietii", scria Maria. Primul sau proiect de testament a fost terminat in 1926, cel final insa este din 1933.

DORINTELE UNEI CASTELANE. "Doresc ca tot ce am scris mai jos sa fie indeplinit de print, sotul meu, iar in cazul in care va muri inaintea mea, copiii mei, respectand fiecare dintre dorintele mele, fara discutiuni." In acest mod principesa se asigura ca dorintele sale fierbinti vor fi indeplinite. Viitoarea regina scria ca "Dorinta mea cea mare este ca la funeralii - cosciugul sa fie purtat de Regimentul al IV-lea, iar nu tras de un cal negru, lucru care doresc in mod deosebit sa nu fie facut. Alta mare dorinta pe care-o am este sa fiu ingropata la Hurez, langa biserica cea mica si goala de langa padure, unde locul imi aminteste putin de un parc englezesc si, in acelasi timp, pentru ca este un loc in tara mea, Romania, pe care l-am indragit mai mult decat orice... aceasta ramane totusi dorinta mea cea mai mare". In 1912, in luna decembrie, adauga la testamentul ei inca ceva, intitulat "Pentru copilul meu care se va naste, in cazul mortii mele". Maria era gravida cu Mircea, care se va naste in 1913. Lui ii lasa o serie de obiecte personale. In 1926 ea face o alta anexa la testamentul sau, prin care lasa diverse obiecte copiilor si prietenilor sai credinciosi.

INSEMNARI. Cati au obiceiul ca in fiecare seara sa-si noteze intr-un jurnal faptele ce li s-au intamplat peste zi? O calitate aparte a Reginei Maria era faptul ca aproximativ 22 de ani a reusit sa faca acest lucru. Ce a ramas in urma ei? 102 caiete. Vasile Arimia, fostul director al Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale si coordonatorul editiei "Insemnari zilnice. Maria Regina Romaniei", aparuta la Editura Albatros, ne-a spus: "Fiecare caiet are intre 150 si 250 de file si sunt datate intre 1916-1938." Limba in care sunt facute insemnarile este cea engleza. Caietele sunt ilustrate cu cupuri din ziare si fotografii ce reprezinta momente din viata Casei Regale. Acestea au fost publicate inca din timpul vietii ei, in trei volume, dupa prima editie au aparut inca doua, intre 1934 si 1936. In 1991, apare o noua editie in trei volume sub ingrijirea Ioanei Craca, sub numele de "Regina Maria a Romaniei, Povestea vietii mele". "Noi am inceput la Editura Albatros publicarea volumului I cu luna decembrie 1918, pentru ca era un omagiu adus acestei luni", spune Arimia. Dar de ce sunt atat de importante aceste caiete? "Pentru ca au fost scrise de prima doamna din inalta societate, de una dintre femeile pregatite ale contemporanitatii, pentru ca se afla in anturajul Casei Regale, unde avea de-a face numai cu marimi ale vietii politice interne si externe, avea ce spune si a stiut cum sa spuna", raspunde coordonatorul editiei. Insemnarile sunt o sursa importanta de istorie din perioada respectiva, au fost caracterizati oameni, momente, personaje ale Casei Regale insasi. "Ea scria in momentele libere ale ei, de multe ori aceste momente libere erau intrerupte si trebuia sa o ia de la inceput, mai repeta, pe urma ea stia vreo 3-4 limbi si scria in engleza, mai amesteca cuvinte si in franceza si germana. Este foarte greu de lucrat, dar importanta informatiilor justifica munca depusa." In fiecare an au reusit sa tipareasca un volum. In prezent, au ajuns la anul 1922, cu volumul IV.

"Binecuvantez Tara, pe copiii si pe nepotii mei. Rog pe copiii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si o mangaiere in suferinta. Ii rog sa fie uniti, sa sustie Tara si sa se sustie intre ei. Ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor dorinte." - Regina Maria