Canapelele începutului de mileniu III

Canapeaua, ca şi scaunul, este o piesă de mobilă care-i provoacă pe designeri. De ce? Fiindcă atunci când vine vorba de un obiect folosit pentru şezut trebuie să ai în vedere, ca proiectant, nu numai criteriile estetice care ţin de culoare şi aspect, ci şi de ergonomie, de acele dimensiuni şi forme care să facă dintr-un mobilier plăcut vizual unul confortabil.

Canapeaua, ca şi scaunul, este o piesă de mobilă care-i provoacă pe designeri. De ce? Fiindcă atunci când vine vorba de un obiect folosit pentru şezut trebuie să ai în vedere, ca proiectant, nu numai criteriile estetice care ţin de culoare şi aspect, ci şi de ergonomie, de acele dimensiuni şi forme care să facă dintr-un mobilier plăcut vizual unul confortabil.

Este o provocare şi pentru că în jurul unei canapele se poate construi tot decorul unei camere. Este o piesă mare, al cărei design poate imprima stilul de amenajare interioară. Şi, pe lângă aceste aspecte estetice, o canapea este supusă mereu unor situaţii ce ţin de modul de viaţă al oamenilor, cum ar fi săritul copiilor pe ea sau locul animalelor de companie. O canapea trebuie să facă faţă şi micilor accidente, spre exemplu, pătarea tapiţeriei, rezistenţa ei la mutare etc. De aici şi provocările pentru cei care creează astfel de piese. 

Noutăţile din Germania

Unduitoare, colorate şi cu piese detaşabile, noile canapele prezentate la jumătatea lui ianuarie la târgul de mobilă şi amenajări interioare IMM Cologne (Köln, Germania) au făcut furori în rândurile publicului vizitator. În timp ce noi, românii, ne gândim la rezistenţa unei canapele, care să ne încapă în cei maximum 16 mp ai camerelor noastre de zi de la bloc şi care să mai fie şi extensibilă, occidentalii caută canapele interesante.

Pentru că ei îşi permit să cumpere ceva nou pentru casă şi să-şi refacă decorul interior la cel mult cinci ani, sunt preocupaţi a găsi nu neapărat ceva care să dureze o viaţă, cum ar fi o canapea, ci ceva care să fie o piesă deosebită dintr-o colecţie cât mai mică. Canapelele devin piese de artă, iar valoarea lor estetică nu este judecată doar din prisma materialelor şi formei, ci şi din cea a flexibilităţii ei, de a putea fi mereu grupată sub o altă variantă de aşezare.

Aşa că designeri talentaţi, în special din Olanda, Italia şi Germania, au grijă ca publicul lor cumpărător să nu se plictisească de o necesară piesă de mobilier cum este canapeaua. Şi, ca atare, ei creează canapelele modulare, realizate din mai multe piese care se pot îmbina, alătura sub diferite moduri.

Această maleabilitate este posibilă acum graţie noilor tehnologii datorită cărora structura internă a canapelelor este mai rezistentă la multiple manevrări. Aşa sunt canapelele începutului de mileniu III. Să vedem ce surprize ne va rezerva viitorul.

Pentru orice situaţie

Loc pentru familie şi prieteni, loc de vizionare sau lectură, loc de luat masa – toate sunt posibile cu noile canapele. Mai mult, ele sunt create pentru a putea fi aşezate oricum într-o cameră, nu nu­mai la perete, ci şi pe mijlocul spaţiului, depinde de fiecare. Se vorbeşte acum mai nou nu de canapea, ci de “peisajul din camera de zi”, pentru că această piesă devine tot mai sculpturală, iar modulele ei pot “umple” o încăpere, formând un adevărat “peisaj” interior.

Adio colţare clasice

La noi încă se mai găsesc “colţarele”, acele canapele masive şi greoaie care nu pot fi aşezate decât într-o singură poziţie. Ei bine, noile canapele nu mai respectă unghiul de 90 de grade. Colţarul clasic este înlocuit de canapeaua din trei sau chiar patru module, în forme semi­circulare sau total atipice de triunghi. O inovaţie sunt spătarele detaşabile care se pot monta şi ele în diferite poziţii, în funcţie de aşezarea canapelei în cameră şi de numărul de locuri dorit la un moment dat de proprietarul ei.