“Cartea secretă” a lui Titulescu

Sub egida Fundaţiei Europene Titulescu au apărut cele trei volume ale lucrării “Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomatică (1 ianuarie 1937-31 decembrie 1937)”, în cadrul Programului Naţional de tipărire integrală a operei ştiinţifice şi politico-diplomatice a marelui diplomat şi cărturar.

Volume - O mare şi interesantă surpriză

Sub egida Fundaţiei Europene Titulescu au apărut cele trei volume ale lucrării “Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomatică (1 ianuarie 1937-31 decembrie 1937)”, în cadrul Programului Naţional de tipărire integrală a operei ştiinţifice şi politico-diplomatice a marelui diplomat şi cărturar.

Marea surpriză a ediţiei o reprezintă “Politica externă a României” – “cartea secretă a lui Titulescu” cum a numit-o istoricul american Walter M. Bacon jr –, redactată în exil şi nepublicată în timpul vieţii autorului. Mulţi s-au aşteptat să fie o carte de memorii, alţii – un tratat de diplomaţie. Acum, graţie eforturilor profesorului George. G. Potra şi ale colaboratorilor săi avem nu numai textul cărţii, ci şi dosarul ei complet. Putem, în fine, raporta tezele sale la mediul politic intern şi extern al anului 1937 – primul an al exilului la care l-au osîndit, pe “marele Tit”, Carol al II-lea, premierul Tătărăscu şi cercurile oculte din ţară şi din afară.

Odiseea. După cum remarcă în substanţialul Cuvîntul înainte al ediţiei, preşedintele Fundaţiei Europene Titulescu, prof. univ. dr Adrian Năstase: “Editorii ne ajută să nu uităm – fapt impardonabil – cei aproape 60 de ani de intoleranţă faţă de «Politica externă a României», condamnată, respinsă, interzisă de toate regimurile totalitare – carlist, antonescian, ceauşist”.

Prima referire la “cartea secretă a lui Titulescu” o face Constantin Argetoianu: “Davila (Carol Davila – n.n.), în trecere prin Bucureşti, îmi povesteşte că a dejunat cu Titulescu la Cap Martin, unde l-a găsit foarte agitat prin corecturile unei cărţi pe care o scoate în trei limbi”. În 1991, Corneliu Coposu îşi va aminti: “(Titulescu – n.n.) Mi-a spus că are intenţia de a publica această carte, dar că are informaţii că regele Carol şi puterea politică din România, guvernul s-ar opune imprimării acestei cărţi în România”. Începea o teribilă odisee.

Regele şi guvernanţii de la Bucureşti fac eforturi de a-l îngrădi pe Titulescu. Iar Titulescu va lansa în mediile diplomatice şi universitare europene avertismente asupra pericolului unui nou război. Vrea să editeze, simultan, volumul la Paris şi la Londra. Carol al II-lea cere guvernului Goga măsuri poliţieneşti. Cartea nu avea voie să apară în limba română, iar dacă exemplare tipărite în Anglia sau în Franţa ar fi pătruns în ţară ele trebuiau oprite. Autorul este ameninţat cu pierderea cetăţeniei române. În aceaste condiţii, tipărirea cărţii se amînă sine die. Abia prin 1981-1982 George Anastasiu, fostul şef de cabinet al lui Titulescu, o va face, într-un ciclu de emisiuni pentru postul de radio “Europa liberă”.

Luciditatea. Citită azi, cartea impresionează deopotrivă prin luciditatea analizelor politice şi prin clarviziunea proiectelor diplomatice. La care se adaugă caracterul premonitoriu al proiectelor ideatice, cum ar fi cele despre fluidizarea frontierelor sau locul României şi al românilor într-o Europă Unită. Dacă premisa de lucru este aceea că “situaţia internaţională a României nu este cea pe care ţara o merită”, soluţia lui Titulescu a rămas numai aceasta: “Am dorit ca România să aibă o politică de apărare a tuturor frontierelor sale, o politică constructivă, o politică prin care Bucureştiul să devină un centru internaţional şi, înainte de toate, o politică de independenţă”.