Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 11 octombrie, teatrul romănesc a celebrat ziua de naştere a unei mari actriţe. Iar la Teatrul Metropolis, sărbătoarea a luat forma cea mai potrivită. Cea a spectacolului.
La 11 octombrie, teatrul romănesc a celebrat ziua de naştere a unei mari actriţe. Iar la Teatrul Metropolis, sărbătoarea a luat forma cea mai potrivită. Cea a spectacolului.
MIHAI EMINESCU 89. După ce te bucuri de spectacolul Hundertwasser al foaierului, frăntură de Occident răsărită la porţile Orientului - o merităm, oare? - , singura sală de teatru construită integral după normele europene te intămpină cu caldă sobrietate. Nu te lăsa insă furat de confortul fotoliilor (da, fotolii!), căci el iţi este menit doar atăt căt să uiţi de tine şi să te scufunzi in poveste.
METROPOLIS. Şi-ncepi "Jocul De-a Adevărul", intrebănd "Tarotul" despre "Edith Piaf", "Agamemnon" sau "Nijinski". Şi chiar dacă sunt "Trei", nu poţi să uiţi nici o clipă că intotdeauna "Opposites Attract". Cu toate astea, culmea! "No One" nu poartă "Bigudiuri"! Dar ar putea... De ce nu? Ori ei, ori "Ludwig, Nicolo & Jo"! Alege! Că, oricum, din acest "Triunghi Epistolar" nu mai poţi ieşi! Altfel vin "Victor sau Copiii la Putere" şi nu mai ai unde să te refugiezi! Poate doar in "Visul unei nopţi de vară". Sau in "Tetralogia Răului"... Dar asta depinde numai de tine... şi se lasă sigur cu "Crimă la Howard Johnson"! Dar astăzi nimeni nu mai se află "In Rolul Victimei"... Pentru că noi, noi toţi, suntem la Teatrul Metropolis. Şi trăim ISTORIA! O lume intr-un teatru. Clădire nouă, solidă. Balconul rezistă cu stoicism echipelor de filmare. Una lăngă cealaltă, aşezate ca la paradă, televiziunile au făcut pace in faţa unui moment unic. La avanscenă, fotografii işi fac cu eleganţă loc unul altuia. Actori, regizori, prieteni ai teatrului... Dac-am să spun că, impotriva tuturor sorţilor, atunci cănd toate ne dezbină, arta e cea care izbuteşte să ne unească, o să spuneţi că sună pompos. Ştiţi ceva? Găsiţi voi o vorbă mai bună! In stal, murmur discret. Flori odihnindu-se delicat pe braţele fotoliilor nu sunt zgărcite cu parfumul lor... şi cu toţii privim - stranie fascinaţie - o scenă incă goală. E ca şi cum, intr-un fel, spectacolul ar fi inceput deja. E ca şi cum energia unei mari actriţe domină imperial sala, chiar şi din umbra culiselor... Apoi, spectacolul...Ne-a invăţat valoarea cuvăntului şi a tăcerii. La 11 octombrie am invăţat de la doamna Olga Tudorache şi semnificaţia cuvăntului DAR. Căci de ziua domniei sale ni s-a dăruit ca actriţă, dar şi regizoare in "Peşte cu mazăre".
O lacrimă. O floare. Bucurie. La mulţi ani, stimată doamnă! Să-i fii contemporan... Ce privilegiu!
Chipul adevărului
Este oare inutil să fac aici apologia gestului teatral sau al actorului, captiv voit intre viaţa adevărată şi imaginarul uneori cu atăt mai real, cu căt sute de ochi pot jura cu fiecare clipire că tot ce-au văzut e chiar adevărul pur? Căci, pe scenă, pănă unde (te) dăruieşti şi de la care răsuflare (te) ceri inapoi? Şi căt anume este exhibiţionism şi cătă dorinţă de a(-ţi) spune cu orice preţ adevărul, dar cu vorbe alese de altcineva pentru tine? Cum poţi spune din toată inima "te iubesc", avănd la indemănă doar "la mănăstire, Ofelia"?
Şi cum poţi vorbi despre resemnare şi lipsa comunicării reale folosindu-te doar de două lucruri: peşte şi mazăre!? Şi cum te poţi bucura de un lucru atăt de mic, atăt de neinsemnat, aplauzele, intr-o lume care goneşte după lucruri ce nu te privesc? Cum? Fiind ACTOR...
"Ar fi bine dacă actorul ţi-ar putea menţine o tinereţe şi o curăţenie sufletească, acel elan, acea cinste in a juca şi a nu trişa!"
Olga Tudorache
kostas.radulescu@jurnalul.ro
