Şi actor, şi regizor, şi profesor... S-a jucat cu vocea, cu trupul, cu publicul. S-a jucat poetic şi drastic, trist şi comic. Grigore Gonţa a împlinit de curând 70 de ani de viaţă şi 45 de ani de respirat teatru...
Şi actor, şi regizor, şi profesor... S-a jucat cu vocea, cu trupul, cu publicul. S-a jucat poetic şi drastic, trist şi comic. Grigore Gonţa a împlinit de curând 70 de ani de viaţă şi 45 de ani de respirat teatru...
Talent, inteligenţă, energie, temperament şi o pasiune devoratoare pentru teatru. Toate aceste calităţi se regăseau într-un tinerel firav, mărunţel, care debuta în anii ’60 atât pe scenă, cât şi pe micile ecrane. Nu avea nimic din fizicul lui Florin Piersic, alături de care a jucat în “Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu, dar cucerea publicul prin adevărul, forţa şi farmecul personajelor pe care le întruchipa. Grigore Gonţa s-a născut la 23 ianuarie 1938 la Bucureşti şi a absolvit IATC, promoţia 1963. Actor, regizor, director general al mai multor teatre, actualmente pensionar şi directorul companiei Teatrul Meu, Grigore Gonţa trăieşte sentimentul de bucurie că sălile de teatru sunt pline, că noua generaţie de interpreţi atrage, în armonie cu cei consacraţi, o nouă generaţie de spectatori care ia contact astfel cu arta adevărată, slujită cu talent şi credinţă.
GENEROZITATE. Cu o plăcere contagioasă a comunicării şi o prezenţă energică, licenţiat în actorie şi regie în 1963, interpretând roluri importante pe scenă şi pe ecran, cu multe spectacole realizate ca regizor, Grigore Gonţa e îndrăgostit de teatru, trăieşte teatru cu simţurile. Scena trăieşte din provocare, din experiment, iar curajul de a prezenta un spectacol interesant nu poate fi trecut cu vederea. Ca regizor, Grigore Gonţa a lucrat mereu modern şi original. Datorită lui, imaginaţia publicului a fost mereu pusă să lucreze. A fost o prezenţă discretă, care nu a dorit să vorbească cu presa, însă a strălucit pe scenă, dăruindu-i un aer aparte, în care se simt cultura şi talentul subtil. Grigore Gonţa a fost deopotrivă regizor şi actor, trăind din cuvinte rostite pe scenă, din încurcături şi limpeziri ale ascunselor poveşti de dragoste sau de orice fel. Grigore Gonţa a avut convingerea că regia îi este mai aproape de suflet, pentru că importanţa unui regizor intervine în momentul în care trebuie să înţelegi nu doar textul, ci şi actorii şi ceea ce se întâmplă în sufletul lor în momentul în care sunt puşi să rostească texte, cuvinte. Montarea lui cu “Take, Ianke şi Cadâr” s-a bucurat de mare succes, iar trioul Beligan-Dinică-Moraru a fost dirijat atât de bine, încât a şters praful de pe această piesă de incontestabilă actualitate, dăruind spectatorilor un cald mesaj de generozitate umană. A transformat totul într-o întâlnire fericită, cu ajutorul unei echipe bine sudate şi a stors din fiecare rolişor cât s-a putut, a înlăturat pasajele melodramatice din text care lungeau spectacolul, riscând să plictisească publicul. Dar nici “Numele trandafirului”, “Crimă pentru pământ”, “Iubire” sau “O scrisoare pierdută” nu te lasă indiferent. Grigore Gonţa este căsătorit cu actriţa Eugenia Maci şi au împreună o fată, pe nume Daria.