Drumurile mele...

Ei bine, da, drumurile mele prin Europa se soldează în­tot­deauna cu o vizită de câ­te­va zile în România! Mă apucă nostalgia locurilor cărora poate că nu le dădeam aşa de multă importan­ţă când trăiam acolo şi simpatiile mele se împart în mod variabil între Constanţa, oraşul copilăriei mele, şi Bucureşti, metropola pe care nu o pot evita chiar dacă aş vrea, prin simplul motiv că acolo aterizez.

Aeroporturile reprezintă prima şi ultima impresie pe care o face o ţară. Indiferent dacă eşti tu­rist sau te întorci în ţară după un timp mai îndelungat, aeroportul are scopul intenţionat sau nu de a te (re)integra rapid într-o societate cu caracteristici diferite de cele cu care te-ai obişnuit.

Inevitabil, Aeroportul In­ter­naţional Henri Coandă este fereastra deschisă spre societatea şi cultura românească. Din acest motiv mă bucură foarte mult că, după mari renovări şi lungi aşteptări, această aerogară arată în sfârşit ca aparţinând unei ţări civilizate. Din păcate, această impresie nu du­rea­ză mult, fiindcă în centrul Bu­cu­reş­tiu­lui semafoarele sunt nesincro­ni­zate şi un drum scurt de la Piaţa Ro­mană până la Piaţa Universităţii poate să-ţi ia o jumătate de oră. În mod tipic, un duş cald, urmat de unul rece.

De fiecare dată când sunt în Bucureşti mă cazez la Ho­telul Intercontinental, unde perso­na­lul este extraordinar, întotdeauna făcându-mă să mă simt ca aca­să, motiv pentru care de peste zece ani sunt clientă fidelă. Şi datorită poziţiei centrale pe care o are îmi place să fac plimbări prin jur. Îmi place să vizitez librăriile din zona aceasta, Sadoveanu şi Eminescu, sau Galeria Orizont, unde găsesc în­totdeauna picturi de admirat.

Îmi aduc aminte că, acum un timp, o pic­toriţă pe care o apreciez (Geor­geta Grabovschi) îşi expunea co­lec­ţia la această galerie, iar fumul de ţi­gări era atât de gros, încât nu nu­mai că nu se mai vedeau bine obiec­tele de artă, dar mirosul de­ve­nise atât de insuportabil încât a trebuit să plec cât mai repede. Nu neapărat am plecat din cauza mirosului, ci a gândului că o să vină pompierii şi o să trateze acele mi­nu­nate picturi cu un nemeritat duş cu apă rece. Aşa ceva era într-ade­văr insuportabil.

Fumatul în locuri publice nu este o problemă numai în Bu­cu­reşti. Nu de mult i-am făcut o vizită unui prieten la Spitalul Judeţean Constanţa, unde nu mai călcasem de 20 de ani. De la intrare mi-am dat seama că nu s-a mai dat cu mă­tu­ra şi nu s-a mai văruit de când televizoarele erau toate alb-negru. Pe holul de la intrare se afla un cadru medical care trăgea însetat dintr-o ţigaretă de parcă viaţa lui de­pindea de ea, iar printr-o uşă des­chisă am văzut cum nişte ins­tru­mente medicale fierbeau într-o oală de inox pe un aragaz primitiv, pentru a fi sterilizate. Situaţia mi s-a părut în totală discordanţă cu ceea ce ar trebui să fie un spital, dar mai şocant a fost faptul că ni­meni din jur nu părea scandalizat. 

Acum, de câte ori am câte o clientă care crede că este nefericită sau de­za­măgită pentru un motiv ne­în­sem­nat, mă gândesc că ar avea ne­vo­ie de o lună de penitenţă în Spi­ta­lul Judeţean Constanţa şi la re­în­toarcerea acasă va fi complet vin­decată! Prietenul meu s-a mu­tat în cele din urmă la o clinică pri­vată, dotată cu ultimele echipamente şi unde fumatul pe holuri este strict interzis. Cineva acolo şi-a dat seama că nu este normal ca un spital să arate ca un cazino. Deşi, dacă stau să mă gândesc, în timpul primului răz­boi mondial ca­zinoul din Cons­tanţa a fost transformat în spital şi bombardat pe măsură...

Carte de vizită pentru curioşi
Dacă v-aţi întrebat cine este cea care se confesează dumneavoastră, cititorilor, vă „divulgăm" identitatea celei care a ales să vă introducă într-o lume a ei, personală, alta decât cea cu care este obişnuită. Deoarece Anastasia este una dintre cele mai cunoscute românce, dar şi una dintre cele mai de succes la Hollywood - unde este numită „Regina Sprâncenelor"!

Ea este cosmeticiana la care apelează toate vedetele cele mai importante şi mai bogate din Cetatea Filmului. S-a născut şi a crescut în Constanţa, este plecată din România de 20 ani, iar în tot acest timp a reuşit să-şi câştige stima divelor precum Oprah Winfrey, Sharon Stone, Jennifer Lopez, Cindy Crawford, Naomi Campbell, Madonna şi multe altele numai cu o pensetă!