x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gălma lui Gică

0
Autor: Toma Roman Jr 19 Aug 2007 - 00:00

In ultima clasă de liceu am avut un coleg "băiat salon", pe Gică. Datorită unor vicisitudini ale vieţii, in clasa a XII-a a trebuit să mă mut de la un liceu predominant umanist, considerat de elită, in singura clasă de uman a altuia, cu profil majoritar realist. Clasa respectivă era considerată un fel de rudă săracă a "matematicienilor".

In ultima clasă de liceu am avut un coleg "băiat salon", pe Gică. Datorită unor vicisitudini ale vieţii, in clasa a XII-a a trebuit să mă mut de la un liceu predominant umanist, considerat de elită, in singura clasă de uman a altuia, cu profil majoritar realist. Clasa respectivă era considerată un fel de rudă săracă a "matematicienilor".

Â

Printre colegii şi mai ales colegele tembele, Gică, băiat citit, era de Doamne-ajută. De altfel, a şi făcut Facultatea de Drept la stat şi acum este funcţionar intr-o structură guvernamentală. Mă imprietenisem cu el, dar am pierdut legătura după ce am intrat la facultate.

Â

Unu’ cu mapa. La istorie, aveam un coleg din Caracal (nu e nici o aluzie la şeful Jurnalului Naţional), Iuliu, foarte haios, dar cleptoman. Ieşeam des la bere cu el, dar trebuia să fiu atent să nu-mi dispară ceva sau, mai ales, să nu atenteze la bunurile unor necunoscuţi, fiindcă riscam să măncăm bătaie de la opinia publică indignată. Intr-o seară, in timp ce eram in anul doi in timpul sesiunii, am ieşit cu Iuliu la nişte beri undeva in Cişmigiu, in cărciuma "Mai bine lasă" de la ruine, unde totul era foarte ieftin şi buda puţea ingrozitor. La o masă alăturată, am dat peste fostul coleg de liceu Gică. Era trist că-l aştepta peste două zile un examen greu, la Drept Roman parcă, şi ieşise cu mai multe cursuri, grupate intr-o mapă, să inveţe in parc. Pe chestia asta bea un rom corăbioară de 500 de lei suta pe vremea aceea. Bucuria revederii a fost mare căt patru beri de căciulă pentru mine şi caracalean şi vreo două sute de rom pentru Georgel. După asta ne-am mutat la o terasă la fel de ieftină, pe undeva pe Lipscani. Pe la 11 seara, cănd eram destul de ameţiţi, Iuliu a spus că vrea să plece. Ne hotărăserăm să spargem gaşca, aşa că am coborăt la metrou la Unirii. Colegul meu de an avea drum pe linia dinspre IMGB, iar eu cu Gică o luăm inspre Universitate. Mai intăi a venit metroul lui Iuliu. După ce s-au inchis uşile, ne-a făcut un semn victorios cu mapa lui George, ţinută desupra capului.

Â

Cleptomanul acţionase iar. Am rămas mască. Deprimat, camaradul din liceu a zis: "Gura mă-sii de cretin. S-a dus p... de suflet examenul, nu mai am după ce să invăţ! Mai bine mergem la curve".

Magraonul intins. Am debarcat la staţia de la gară. Am pornit-o inspre Piaţa Matache, unde am mai tras o votcă, pentru curaj, la o bombă cu mese de tablă, ruginite, in jurul cărora se stătea pe navete de bere. Nici nu am ieşit bine d-acolo, că ne-a interpelat o ţigancă la vreo 40 de ani, cu şlapi şi o bluză mov: "Vă dau fete?! Vă dau fete?!". Am spus da. Ne-am luat după combinatoare, care ne-a băgat intr-un gang de pe Calea Griviţei, undeva lăngă Biserica Sfinţii Voievozi. Mai intăi am dat cu capul de o sfoară de rufe plină cu chiloţi rupţi. George a luat din greşeală cu capul o pereche şi căteva clipe a semănat cu Fantomas. După ce am depăşit capcana asta, i-am dat femeii vreo zece mii de lei şi am pătruns intr-o coşmelie care stătea să se prăbuşească. Mirosea a mucegai amestecat cu urină. Eram intr-un fel de vestibul cu tencuiala căzută peste tot, unde zăcea răsturnat pe o dormeză desfundată un ţigan bătrăn şi gras. Avea bube purulente pe tot corpul şi gemea. Peştoaica ne-a explicat indiferentă: "E Moşu’. Dacă nu crapă şi mai am vreo două-trei combinaţii in noaptea asta il duc măine la spital".

Â

Am intrebat de fete. După ce matroana a intrat intr-o cameră, ne-a răspuns că nu o are disponibilă decăt pe Dănuţa. A şi chemat-o. A apărut o piticanie grasă şi bătrăioară, cu privire inteligentă de oligofren. Avea un fel de bustieră sexy, de sub care se prelingeau nişte burţi care făceau "fleosc-pleosc" atunci cănd păşea delicat. Cel mai tare m-a impresionat cănd a zămbit fotogenic, scoţănd la iveală nişte cioturi de dinţi, negre-verzui. Mai slab de inger, Gică n-a rezistat. După ce i-am văzut vreo treizeci de secunde figura asortată cu dantura fiinţei cuceritoare, a orăcăit doar atăt: "Vine gălma!". A borăt delicat, intr-un colţ al camerei. Ţiganca a scos un "Băăăăă!" prelung şi, de nu se ştie unde, s-au materializat trei conaţionali tineri, tatuaţi şi solizi. Eram intr-o situţie dificilă. Am negociat, fără succes, să ni se returneze măcar jumătate din bani, apoi am ieşit din gang mulţumiţi că măcar am scăpat teferi. După aproximativ trei sute de metri, la aer, Gică părea să-şi fi revenit, ba chiar prinsese glas: "Zău dacă inţeleg de ce s-au supărat aşa că am vomitat... La ce mizerie era nu se cunoştea. Las’ că-i mai bine aşa, riscam să luăm un sculament, ceva!".

Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   gica

Serviciul de email marketing furnizat de