Grecii nu fac daruri

16 ianuarie 2001. E de patru zile in padure, cu hainele muiate de umezeala, asteptand sa treaca granita in fosta Iugoslavie spre Grecia. Se strecoara printre copaci cu inima cat un purice, taras, pana hainele sale nu se mai deosebesc de frunzele moarte. De-abia a ajuns in Salonic, cand au inceput sa-i fluiere gloantele pe la urechi. Se preda. O luna de arest si pachet inapoi in tara. Dupa alta luna a fugit iar si a reusit.

ANOMALIE. Maicuta cu braul de lana pasind contra curentului. Din comuna Buciumeni doar se pleaca

Asa suna povestea unuia dintre cei 1.000 de romani care au plecat din comuna Buciumeni la munca in strainatate. Una dintre cele mai romantate. Altii au avut noroc de o calatorie fara cea mai mica neplacere. Vreo doi, in schimb, nu se vor mai intoarce niciodata, lasandu-si oasele la portile Occidentului. Indiferent de peripetii, nimeni nu s-a descurajat, cei prinsi si intorsi in tara au facut tot ce le-a stat in putinta s-o intinda din nou. N-au ce sa faca in satele lor. Desi daca-ti arunci privirea peste garduri vezi case asemanatoare cu vilele demnitarilor. Unele nu sunt terminate. O parte din cei plecati au trimis o vreme bani pentru ridicarea lor, dar cu timpul si-au dat seama ca nu mai vor sa se intoarca. Poate doar la batranete, una atat de indepartata pentru tineri, incat pare improbabila.

CINCI SUTE. Ba chiar si o parte din varstnicii satului a plecat, urmandu-si copiii. Si atunci la ce bun sa mai ridici o casa, sa sadesti un pom, sa faci un copil in Romania? Italia, Spania, Grecia, El Dorado. Tintele care au trecut de faza de vis pentru o ulita intreaga. Doi batrani, pacaliti de vreme, de stat, demult, sapa in gradina. Locuiesc in fundul curtii, in spatele viloiului cu termopane, a’ lu’ ala micu’ din Italia. Tataie a muncit si el pe vremea lu’ impuscatu’ in Siria, stie cu ce se mananca. Cu totul a facut vreo 45 de ani de truda si 3 milioane pensie. Baiatul nu le trimite bani, pentru ca parintii i-au interzis. "Sa fie el fericit, maica, noua nu ne mai trebuie." Nu le mai trebuie fericirea? La cate brazde au pe fata, nici n-ar sti ce sa faca bietii cu ea! Au muncit amandoi toata viata de li se lipeste fruntea de pamant. Desi, dupa minunea de copaci infloriti si casele frumoase, ai zice ca ai nimerit intr-o prospera statiune turistica, de fapt, saracia e mare. Carciumareasa, unul dintre cei cativa patroni locali, ne spune ca, hai sa-l numim "barul", mititel, se umple doar o data la doua-trei saptamani, dupa nu-stiu-ce-meci din zona. "Iarna, aproape ca ne uitam unii la altii. Vin sa-si ia o tuica cu monede de 500 de lei." Are si ea doi baieti plecati, unul fugit, iar celalalt a mers mai incet, dupa ce "s-a dat drumul la vize". Pe cel mare nu l-a mai vazut de doi ani.

PARINTII. Varstnicii traiesc cu prea putin, refuzand, din dragostea pentru copii, sa primeasca bani de la acestia

"Lucreaza la boilere, mobila, croitorie... mai putin in agricultura. La camp ii prefera pe pakistanezi, ca sunt mai lenti-atenti si rezista la caldura." Lucreaza in fabricute cu 20-30 de angajati. S-au obisnuit cu discriminarile. Atata vreme cat le raman bani, nu mai conteaza ca grecu’ munceste opt ore, iar ei 10 sau ca primesc 35%-40% din leafa celorlalti. Iar sambata si duminica se strang in piete ca sclavii, iar cei care au nevoie de ei vin sa-si aleaga. "Hai sa-mi speli, sa-mi faci curat, sa-mi tai frunza..." Dar dupa ce isi platesc intretinerea se aleg cu 300 de euro. N-au cum sa faca banii astia aici. Stiu foarte bine asta. "Fata frumoasa, asistenta medicala, a invatat saraca de s-a rupt. N-a angajat-o nimeni fara sa-i ceara ceva in schimb. Si-a luat campii si acum e la o fabrica de imbuteliat, unde se descurca. Zii si tu, ce dracu’ sa faca aici?!" Chiar ca nu e de facut ceva. O parte din fabricile din zona s-au inchis, altele s-au restructurat atat de bine, incat au lasat 90% din angajati pe drumuri. Economie de piata. E destul de corecta, dar pentru localnici, inumana. Oamenii inteleg ca patronu’ n-are de ce sa piarda bani cu ei, dar totusi... "Statu’ ce treaba are, ca d’aia-i stat? Sa ne dea. Si sa ne puna si noua apa curenta si gaze, maica. Ne amageste de ani intregi." Pe vremuri, discoteca aduna, la sfarsit de saptamana, 200 de oameni. 197 de "dezamagiti" isi fac acum weekend-ul.

UNUL. Ion tocmai se intorsese in sat. De fapt, fusese adus la granita de greci si preluat de autoritatile romane la casa lui. A fost prins in drum spre munca. "Erau trei-patru langa o duba, nu stiu cum de nu i-am vazut. Tot timpul sunt atent pe strada." E singurul loc in care Politia poate sa controleze actele fara probleme. Si Ion, evident, n-avea. La serviciu, caralii n-au voie sa intre, iar daca totusi o fac, mai mereu da cineva "de sase".

PATROANA & ION. Marfa de 7 milioane controlata la sange & doua luni de arest cu macaroane

In casa nici nu se pune problema. Nu-ti ramane decat sa casti bine ochii cand treci strada. Pe el, neatentia l-a costat aproape doua luni de arest, in care a capatat o sila imensa fata de macaroane, si 650 de euro. Bani dati unor avocati, specializati cu "problema" romanilor. Important este sa iasa din arest, dupa care sa se faca nevazuti. Fie se ascund o vreme in casa, fie se intorc in Romania cateva luni. Totul ca sa nu le apara pe undeva prin acte "interdictia". Ei fac o diferenta foarte clara intre a trece granita simplu, ilegal si alta sa o faci cand ai si interdictie.

REINTOARCERE. Ion voia sa-si plateasca singur biletul de avion, numai sa poata pleca repede din Grecia, dar avocatii, dintre care unul roman, n-au reusit sa-l scoata din arest. La carciuma satului, unde si-a facut aparitia pe seara, toata lumea l-a intampinat cu strigate de bucurie, l-a luat in brate, l-a pupat. Nimeni nu s-a ferit de unul care a comis mai multe ilegalitati. A insela autoritatile este un lucru normal. Oamenii nu se simt datori nici cat negru sub unghie fata de cei care ii mint de ani in sir si ii insala de cate ori au ocazia. Ba, mai mult, faptul ca Dan a pacalit si el cum a putut sistemul ii face bucurosi. Se simt, infim, dar se simt, razbunati. Dan rade cu ei, desi e destul de catranit ca a pierdut "aiurea" niste bani. Pe de alta parte, stie ca o sa-i recupereze. Cu primul prilej, o va lua de la capat, e singurul gand clar. Va ajunge iar in Ferentariul Atenei, unde dupa ploaie apa atinge juma’ de metru pe strada, unde totul e urat ca porcu’, dar poti sa castigi o paine, o masina, un viitor. "Acum, cat mai merge inca treaba, pentru ca, de cand cu integrarea, au cam inceput sa se intoarca cu spatele catre noi. Sunt alti fraieri care deja muncesc mai ieftin."

Cititi si: Bani storsi din piatra seaca