Libaţii pentru Marele-Ton

Pe timpul verii, gastronomia din provincia siciliană Trapani pare să se concentreze asupra unui singur aliment: tonul roşu.

Pe timpul verii, gastronomia din provincia siciliană Trapani pare să se concentreze asupra unui singur aliment: tonul roşu. O resursă primară importantă, acest peşte uriaş, care se poate pescui în largul coastelor Siciliei doar două săptămîni pe an, a fost vreme de secole garantul bunăstării familiilor trapaneze.
Şi dacă Athenaios ne vorbeşte despre ofrandele aduse de antici Venerei – cînd Erice era învăluit în fumuri aromate – nici urmaşii celor de odinioară nu se lasă mai prejos atunci cînd este vorba să-şi onoreze zeii-protectori. Astăzi însă locul frumoasei zeiţe l-a luat acest peşte magnific, căruia i s-a dedicat un festival. BonTon.

 

Reţeta de suflet

Cînd am primit invitaţia de a pleca în Sicilia, s-a întîmplat să-mi bată la uşă doi vechi prieteni. Am stat multă vreme, în fapt de seară, la taifas. Cu Diodor – Diodor din Sicilia (80-20 î.Hr.) –, am rătăcit din nou prin "Bibliopolis". M-a întrebat în ce castă am ajuns, între timp, de cînd n-am mai stat de vorbă: poate în cea a bibliotheţilor, poate a bibliofililor, ori a bibliografilor? Oricum ar fi fost, cîtă vreme cărţile îmi sînt prietene – le citesc, le scriu, le adun – şi nu m-a atins nebunia distrugătoare a bibliofagilor, destinul e sub o stea bună. Ştiindu-mi patima cărţilor de bucate, m-a vizitat şi Archestratos din Gela, poetul din miezul veacului patru dinainte de Hristos. V-aduceţi aminte de dînsul? Căci ne-a mai fost o dată oaspete chiar în această pagină. El este cel dintîi care făcea un "tur culinar" al Mediteranei, în a sa "Hedupatheia", "inventariind" tot ceea ce marea şi pămîntul ofereau strămoşilor noştri. Şi-a plîns, pe umărul meu, cartea pierdută, mulţumindu-i mai tînărului său confrate Athenaios, a cărui rîvnă de a-l cita în al său "Banchet al sofiştilor" a făcut ca 340 de hexametri din opera lui să reziste veacurilor. Am adormit tîrziu şi nu i-am auzit plecînd. Însă atunci cînd, după ore de călătorie, am ajuns la Tonnara di Bonagia, le-am auzit din nou răsuflarea lîngă mine. Părea că rostesc o binecuvîntare. Aşa cum îi binecuvîntează pe tonnaroţi Fecioara Maria, în zori, după ce "rais" (conducătorul echipajului) şi vajnicii pescari au înălţat "Un Credo u’ Signuri, ‘Na Salve Regina a’Madre ri Diu di Trapani".