Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ierburile se vestejeau, asa cum aparusera, in sambata fericirii, proaspete si viguroase.
Restaurantele abia se mai vedeau, printre firmele prabusite, in urma scandalului ca a venit, mai devreme si mai frumos ca oricand, primavara.
Nu se mai stia cat e ceasul, nu se mai stia ce zi e, nu se mai stia ce an e.
Se descarcau, incet, energiile latente si se acumula, cu o repeziciune bolnava, gunoiul pe strazi si nimeni nu-l mai recunostea ca gunoi.
Parea ca o civilizatie incifrata si-a adus navele, cu tomberoane cu tot, pe pamantul uituc.
In spitale nu se mai stia cine e bolnav, cine e medic.
Uzinele de electricitate produceau curent, intr-un mod luxuriant, pentru ca dintr-odata sa nu mai produca nimic.
Apa era toxica. Umbra isi purta umbritul.
La aeroport, nimeni nu mai pastra controlul asupra traficului. De plecat nu pleca nici un avion, pentru ca personalul traia aceeasi confuzie, ca si toti ceilalti locuitori ai orasului.
In schimb veneau inutil avioane sa aterizeze si nu gaseau nici o intelegere la turnul de control avioane din alte parti, unde amnezia inca nu se instalase cu taria si cu decizia cu care se instalase aici, in acest oras in care cea mai spectaculoasa primavara dintr-o zi de sambata a veacului se platea cu cea mai cumplita sfidare a creierului halucinat.
 |
Parca se rupsese axul central. Bucuria fara masura parjolise totul. Si nici nu se intrevedea o solutie. Cum ar putea sa reapara memoria pierduta? Cine s-o extraga din neantul lui purtator? Care e institutia de prim ajutor? Nenorocirea era ca toate fiintele - medici, savanti, ingineri, operatori de computere, bolnavi - traiau aceeasi drama, a spuzirii creierului.
Spre noapte, insa, li s-a facut somn, pe rand. Somnul i-a doborat pe toti, ca intr-o popicarie salvatoare.
Au dormit greu si urat, indecent.
Muscau aerul, ca si cand s-ar fi temut, instinctiv, ca nu-l vor mai avea. S-au balacit in somn, s-au reincarcat si s-au intors, prin vise, in realitate.
Luni de dimineata, s-au speriat de lumina si au sarit din paturi.
Somnul ii vindecase, in mare masura, de duminica uitarii. Incepeau sa li se incalzeasca amintirile. Parca se intorceau din moarte.
Primul lucru pe care si l-au amintit ei, in aceasta dimineata a regasirii, a fost acela ca sunt saraci. Si-au recunoscut, intai, nu copiii, nu casele, nu masinile, nu propriile chipuri, ci banii. Asta era biblioteca lor de referinta. De linistit, nu s-au linistit, insa, decat dupa ce si-au reamintit conturile in banci. Viata a reintrat in normal.
Dupa cativa ani, in convalescenta de dupa atacul cerebral universal, ei au regasit placerile, patimile si, putin cate putin, au reinceput sa se iubeasca si sa se urasca. Era in regula.
O noua primavara excesiva putea veni peste ei.
