Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu demult am văzut un filmuleţ despre o familie de saşi care s-a intors in locurile natale, după aşa-zisa revoluţie.
Nu demult am văzut un filmuleţ despre o familie de saşi care s-a intors in locurile natale, după aşa-zisa revoluţie. Imaginea de basm a peisajului ascundea ruina şi deznădejdea pe care o striga aşezarea umană care fusese un sat frumos, cu oameni harnici. In fostul sat mai erau in picioare doar patru case, una locuită şi trei părăsite, in mare paragină. Restul reprezenta o mulţime de ruine, ca nişte guri căscate in strigăt mut, către cer. Şi m-am găndit cu respect la acei primi saşi care s-au stabilit aici, in locuri necunoscute şi au intemeiat aşezări minunate cu familii de oameni cinstiţi. Şi mă găndesc acum că aş avea mult mai mult respect pentru membrii familiilor din aşezările părăsite care s-ar intoarce şi, cu acelaşi elan al primilor saşi, şi-ar reface casele şi ar aduce iar faima familiilor săseşti, ar pune intr-o mai mare evidenţă tradiţiile şi obiceiurile. Şi chem femeile familiilor săseşti să se intoarcă, să aducă strălucire casele lor, să refacă vetrele vitregite, atăta amar de ani, de bucatele minunate preparate de măini harnice.
