"Fiecare timp are îndeletnicirile sale, pentru care frumosul sex jertfeşte toate celelalte", citim în traducea lui M. Kogălniceanu "Vremea când damele au mai multă treabă". Iarna se ocupă de baluri, primăvara de călătorii, vara cu îmbăielile, iar toamna... cu facerea dulceţurilor.
Se pare că şi cele mai frumoase dame păstrează totdeauna o slăbiciune pentru îndeletnicirile gospodăriei. Chiar şi în Paris, dulcea grijă pentru facerea dulceţurilor trage damele de la treburile politice, de la literatură, de la frumoasele meşteşuguri, de la modă, şi, scria Kogălniceanu, "este de necrezut, dar şi... de la amor". "Harbujii, gutuile, perele, merele care stau în târg, aşa de frumoase şi de plăcute... îndeletnicesc imaginaţia damelor celor mai nostime." În traducere apare şi ideea că multe întâlniri nu se ţin "pentru că o tingire de dulceţi trebuie să se puie pe foc sau în gavanoase. Un amorez poate să aştepte până a doua zi, dar la peltea nici un minut nu se poate aştepta". Concluzia este una cât se poate de actuală: "Dacă gospodăria prin aceasta câştigă, bunele năravuri nu prăpădesc nimica, de aceea fiecare trebuie să laude această îndeletnicire".