x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pentru tine, este doar pentru tine

0
Autor: Loreta Popa 01 Iul 2007 - 00:00
Pentru tine, este doar pentru tine


"Dă-ne măna şi hai să facem frumuseţe şi fericire!", iată un moto pe care ar trebui să-l avem in vedere cu toţii. El aparţine unui Prieten, unui băiat, a cărui scrisoare vă invităm să o citiţi.

"Bună, draga mea prietenă! Mi-era dor să vorbesc cu tine, să-ţi impărtăşesc din găndurile care nu-mi mai dau pace. M-am găndit să-ţi scriu.

Confesiune - Un cuvănt e trăire, e viaţă, e energie

"Dă-ne măna şi hai să facem frumuseţe şi fericire!", iată un moto pe care ar trebui să-l avem in vedere cu toţii. El aparţine unui Prieten, unui băiat, a cărui scrisoare vă invităm să o citiţi.

"Bună, draga mea prietenă! Mi-era dor să vorbesc cu tine, să-ţi impărtăşesc din găndurile care nu-mi mai dau pace. M-am găndit să-ţi scriu. Să-ţi vorbesc despre prietenele mele, să mă destăinui ca şi cum m-aş spovedi. Am băut un pahar cu vin roşu in timp ce scriam, dar nu am mai fost de mult aşa de lucid şi de treaz.

Chiar dacă prietenele mele din trecut nu vor citi aceste rănduri, te-am ales pe tine să citeşti in inima mea, in trecutul meu. Aş dori să le mulţumesc din toată inima tuturor pentru răbdarea şi inţelegerea de care au dat dovadă in preajma mea, aşa cum au ştiut ele mai bine şi cum au putut. Pentru sărutările dulci şi pentru imbrăţişările calde, pentru părul lor cu miros de fructe proaspete, pentru pielea lor de catifea, care mi-a măngăiat palmele fără cusur. Pentru clipele pe care le-au petrecut găndindu-se la fiinţa mea, pentru privirile inocente şi pentru cele dure. Pentru imaginea pe care mi-o poartă şi pentru faptul că mi-au permis ca la un anumit moment din viaţa lor să fiu acea persoană care contează cel mai mult pentru ele. Dacă aş fi reuşit să fac totul aşa cum trebuia cu fiecare dintre voi, probabil că acum aş fi fost un emir in Arabia Saudită cu zeci de neveste. Nu am regrete de nici un fel, doar un sentiment de grea neputinţă, că aş fi putut face mai multe să fie fericite. Le-am iubit pe fiecare in felul meu şi pe măsură, pe unele mai puţin, dar pe altele nevinovat, real şi simplu.

Aceste rănduri nu sunt o descărcare sau o mustrare de conştiinţă cruntă, ci doar un mic rezumat al sentimentelor incercate de mine in ultimii şase ani. Fiecare in parte şi separat de restul au insemnat ceva pentru mine; pentru corpul, creierul şi sufletul meu. Şi nu, nu sunt doar cuvinte, adevărat este asta. Spune-mi draga mea prietenă, nu este aşa că e timpul pentru mine să merg mai departe? Aş vrea să le rog să nu mă uite! Eu cu siguranţă imi voi aminti mereu de ele. E o promisiune pe care le-o fac lor, dar mai ales mie. Ştii, astăzi am răs singur pe stradă şi m-am simţit bine. Astăzi era soare şi primăvară, era zămbet şi erau copii jucăndu-se in nisip. Şi energie multă. Pozitivă. Era viaţă, era pădure tropicală cu ploaie şi verde mult peste tot. Ca un lan de floarea-soarelui care se indreaptă după lumina lui, aşa mă indreptam şi eu către oamenii care imi zămbeau, imi redau speranţa şi curajul şi mă imbrăţişau cu vocea lor caldă: "Dă-ne măna şi hai să facem frumuseţe şi fericire!". Aveam destulă energie pentru toţi. Trebuie doar să o scoată din mine cineva. Simt că aceasta este lumea mea... aşa o simt eu, aşa o trăiesc eu, aşa o iubesc eu. Nu e doar un cuvănt, e o trăire, e viaţă, e energie. Sunt eu doar aşa. Un apus de soare aici, un nou răsărit in altă parte. Să nu te superi că te-am ales pe tine! Bunătatea din ochii tăi, dublată de o tristeţe pe măsură, m-a determinat să iţi scriu. Ce se poate ascunde in sufletul tău, cătă frumuseţe, şi lumea nici măcar nu bănuieşte. Mă bucur că ţi-am impărtăşit căte ceva din mine, iar tu bucură-te de tine!... Meriţi!"

Laurenţiu Sărbu Bucureşti, 2000

Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul

Serviciul de email marketing furnizat de