Plictis - M-am saturat

Am incercat sa fiu cuminte. Sa nu sochez. Sa vorbesc despre lucruri la locul lor oarecum. Dar acum nu mai pot. O sa ziceti ca mi s-a urcat caldura de zilele trecute la cap. Nu mai suport Evele, Danele si ce-or mai fi ele.

Am incercat sa fiu cuminte. Sa nu sochez. Sa vorbesc despre lucruri la locul lor oarecum. Dar acum nu mai pot. O sa ziceti ca mi s-a urcat caldura de zilele trecute la cap. Nu mai suport Evele, Danele si ce-or mai fi ele. Toata lumea a innebunit in goana dupa pagini ce intineaza trecutul unuia sau altuia. Mor toti sa afle cine pe cine turna, cum il turna, din ce pozitie il turna, si asa mai departe. Fonfaie specialistii in turnatorie peste tot. Pana si studentii s-au trezit ca nu mai vor sa traiasca intr-o lume inselatoare, ca doresc Albul imaculat in viata lor. De unde aceasta nevoie brusca de lamurire a lucrurilor? De unde pofta de adevar pe fata, cand minciuna a baltit printre noi atat de mult, incat nu mai stim ce este exact alba-neagra? E o fosgaiala, o agitatie pentru nimic suspecta. Toata lumea se face ca lucreaza la mai curat, dar mica senzatie este ca, de fapt, se pregateste sa mareasca doza de pete. Ati observat ca nu prea mai stim ce se intampla pe afara? Bine, in afara de atentate, turism si mici susanele mondene. Interiorul nostru este mult mai important. Va dati seama cate dosare ascunse prin suri s-or rasfoi acuma pe la sate… Si ce perioada ciudata pentru scotoceala: vara, cand esti mai lent si mintea nu prea mai face mari eforturi de concentrare. Cand mesajul subliminal se poate strecura soparlos pe canale ale creierului molesite de soare. Cand aerul irespirabil din casa te scoate pe banca din fata blocului si poti rumega cu vecinii despre Ana, despre Dana, despre Eva si alte "conspirative".
M-am saturat. Haideti mai bine sa vorbim despre berze. De ce? Ele stau comod pe acoperisul fierbinte…