Un spectacol inimaginabil

Festivalul Naţional de Teatru a inceput! In deschidere la Sibiu s-a prezentat "Faust" de Goethe, in regia lui Silviu Purcărete.

Festivalul Naţional de Teatru a inceput! In deschidere la Sibiu s-a prezentat "Faust" de Goethe, in regia lui Silviu Purcărete.

Trei autobuze cu nebuni au plecat din Bucureşti dimineaţa, au văzut Sibiul, apoi spectacolul; i-au sărutat pe artişti şi au plecat imediat acasă. Am văzut un spectacol inimaginabil. Vorbim despre Goethe, care e genial, vorbim despre Faust, care e o capodoperă, vorbim despre Sibiu - capitala culturii europene 2007 şi despre Teatrul Naţional sibian, care a preluat această responsabilitate. Vorbim despre Sturmer, care e un vrăjitor, vorbim despre Silviu Purcărete, care e Silviu Purcărete, vorbim despre actori, dragii de actori, care preiau tot ce-am inşirat mai sus şi predau publicului o lecţie de măreţie. Cum a fost? "Navire, navire, de l’imaginaire" - are, cum spunea cronicarul, Esenţa teatrului. Spectacolul este jucat de doi actori şi o trupă fantastică - actori, copii, adolescenţi. Timp de două ore ce ţi se par 30 de minute asişti la un simpozion acut intre actori, autor, scenarist, regizor, muzician, scenograf despre viaţă şi moarte, despre suflet şi responsabilitate, despre iubire şi trădare. De la inceput pănă la sfărşit am trăit o stare de mare tulburare, ceva dureros, uimitor, care-mi purifica sufletul meu şi-al sălii intregi.

INEDIT. In deschiderea spectacolului, criticul Marina Constantinescu a spus: se implineşte un vis! Fostul director al teatrului din Sibiu şi regizorul Iulian Visa, inainte de a muri, a proiectat o dorinţă - "o să facem spectacole atăt de bune incăt vor veni oamenii de teatru aici să le vadă". Aşa s-a intămplat. Spectacolul nu are loc la teatru, ci intr-o hală a unei fabrici părăsite. Cortina nu se ridică, este smulsă şi din acea clipă eu nu mi-am mai aparţinut. Decorul care e atăt de frapant şi care m-a adus in interiorul lui, căci nu mai eram spectatori, şi cei doi actori Ilie Gheorghe - actorul preferat al lui Purcărete - Faust şi tănăra Ofelia Popii in Mefisto mi-au sfărămat siguranţa. Ei mi-au dat senzaţia că sunt unici, că au oficiat şi nu au jucat, că i-au inţeles găndurile regizorului frămăntăndu-le in mari creaţii şi că Dumnezeu ne mai iartă pentru relele pe care le facem cănd căţiva dintre noi sunt in stare să ne dea o asemenea bucurie. Sunt extrem de uimită cănd ii intălnesc pe Sturmer - Purcărete - Şirli (ce muzică la Noaptea valpurgiei!) bănd apă sau privind la un spectacol ca oameni obişnuiţi.

O clipă de mare profunzime

Scenariul făcut de regizorul Silviu Purcărete este menit să redea lumii oarbe, inrăite şi periferice in care ne invărtim această capodoperă. "Dar lumea, inima şi spiritul, oricine ar dori să le cunoască." Aş vrea să-nchei repede ce am de spus, de fapt nu am prea multe decăt să mărturisesc "starea de graţie" ce mi-a dat-o acest eveniment teatral ce ne-a adus tuturor o clipă de mare profunzime existenţială. Dar şi să subliniez creaţia actriţei Ofelia Popii - care a fost şi pănă acum o actriţă foarte talentată, dar după Faust eu o trec pe firmamentul aprins al stelelor cu mare strălucire. Aş mulţumi pentru acest "Faust" şi primarului Sibiului, care cu siguranţă a ajutat la găsirea spaţiului, directorului C. Chiriac, care i-a căutat in coarne lui Purcărete, şi lui Goethe că a scris poemul.