Ceausescu a ales sa construiasca noul centru civic intr-un loc care a fost considerat multi ani blestemat.

Casa Splaiul Independentei, demolata in 1984

Ceausescu a ales sa construiasca noul centru civic intr-un loc care a fost considerat multi ani blestemat.

Cand a pornit Ceausescu planul lui de sistematizare a Bucurestiului, Peter Derer, actualul presedinte al Uniunii Arhitectilor din Romania, lucra la un atelier de restaurare care se ocupa de monumentele desfiintate. Tineau de Academia de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu". Norocul lui. Pentru ca asa a "ratat" un loc pe lista arhitectilor care au participat - unii de voie, altii de nevoie, la macelarirea Capitalei.

"Au venit si la noi sa facem contract si la inceput am acceptat, pentru nu aveam de lucru. Am facut usile de parter de la Casa Poporului. Dar intre timp am gasit front de lucru si n-am mai vrut sa lucram. Atunci au venit si ne-au spus ca e conditie, daca de bunavoie nu am vrut", isi aminteste Peter Derer.

ARHITECTII. Doar numele mari din randul arhitectilor si-au permis, cand au vazut cum evolueaza proiectul pentru "prima capitala socialista", sa dea inapoi, spune Peter Derer. Au fost multi insa care s-au bucurat de frontul de lucru oferit si au fost si mai multi - din randul arhitectilor de capacitate medie - care pur si simplu au fost convocati.

Imagine din Centrul istoric, demolat in 1984

La start, proiectul nu fusese insa atat de pornit pe demolari. Echipe de arhitecti facusera propuneri pentru un nou centru civic, care prevedeau sacrificarea unei bucati mai mici sau mai mari din Capitala. "In general, toti erau de acord ca orasul trebuie sa se modernizeze. Dar mijloacele erau discutabile. Unii spuneau ca Bucurestii sunt plini de case mici, cu zidarie putreda, cu plansee de lemn si ca acestea trebuie sa dispara. Altii insa sustineau ca in mizeria asta gasesti si giuvaieruri, ceea ce era foarte adevarat", spune Peter Derer. Pe proiectul final de modernizare, facut in exclusivitate de arhitecti, a inceput sa intervina Ceausescu. "Greseala arhitectilor a fost ca n-au crezut ca ideile lui se vor materializa. De fapt, au avut o perspectiva gresita asupra lui Ceausescu, ca om decis sa faca ce si-a pus in cap", spune actualul presedinte al Uniunii Arhitectilor din Romania.

ALEGEREA LOCULUI. In propunerile initiale, noul centru civic urma sa fie desfasurat in vecinatatea Dambovitei, adica in vale. Pe urma l-au urcat partial pe dealul Uranus. Peter Derer a explicat si posibilele motive pentru care a fost aleasa zona. Acela fusese locul pe care in secolul al XVIII-lea s-a facut Curtea Noua Domneasca, ce a devenit mai tarziu Curtea Arsa. Tot acolo s-a realizat cativa ani mai tarziu Arsenalul militar si, fiind la marginea orasului, era o serie de cazarmi. In perioada interbelica, pe acel deal fusese propusa spre ridicare Catedrala Neamului, iar dupa razboi a fost facuta o propunere pentru amplasarea Institutului Politehnic. Pe deal erau foarte multe terenuri ale unor institutii de stat: Arsenalul, Muzeul Militar, care puteau fi usor expropriate.

IPOTEZE. "Ar mai fi de vazut de ce s-a gandit la vestul orasului. Pentru ca orasul se dezvolta spre nord, iar ideea lui Ceausescu era cumva in neconcordanta cu linia cresterii naturale. Probabil s-a gandit sa tempereze cresterea spre nord si sa fixeze noul centrul, astfel incat orasul, si in special partea de sud si de centru, sa nu se goleasca de energii", spune Peter Derer. Nu e de respins, potrivit presedintelui Uniunii Arhitectilor din Romania, nici teoria ca zona Uranus sa fi fost aleasa, pentru ca acolo se afla un teritoriu pe care multa vreme nu se construise, pentru ca era un blestem al Curtii Arse. Multi faceau legatura intre zona si ciuma lui Caragea (se pare ca acolo fusese ingropata o mare parte dintre victime). Multa vreme nu s-a construit in acea parte de oras, insa, in perioada interbelica, zona Uranus, care era cea mai apropiata de centru, a inceput sa se dezvolte. "Acolo si-a ridicat locuinte partea de sus a paturii medii: ofiteri superiori, functionari din ministere, arhitecti, muncitori, profesori la medicina. O zona ce «colcaia» de energii burgheze", explica Peter Derer.

Ceausescu a tinut ca proiectul sa rada dealul Uranus, cu stradutele, casele si obiectivele sale, care "colcaiau de energii burgheze"

CONCEPTUL DE "CAPITALA SOCIALISTA". "Nebunia lui Ceausescu a fost de a crea prima capitala socialista din lume - si prin asta intelegea o capitala in care toate functiile sa treaca de la individual la colectiv. Adica nu vor mai exista locuinte individuale, ci numai colective. Nu vor mai exista institutii mici, ci doar mari, de tip colectivist", spune Derer. Ca sa ajunga la acest concept de capitala socialista, Ceausescu trebuia sa scape cat mai mult de zonele cu multe locuinte private. "Mai mult, in zona Uranus, cu toate nationalizarile, mai existau destui proprietari din categoria aceasta, unde orice adept al luptei de clasa gasea un combatant", a precizat presedintele UAR.

FARMECUL PEISAJULUI. Peter Derer, urbanist format dupa scoala, a ramas mai ales cu regretul fermecatoarelor stradute si peisaje din zona dealului Uranus, si mai putin a caselor luate individual. Dar asta nu inseamna ca zona nu avea case foarte interesante. Impreuna cu studentii sai de atunci, Peter Derer a umblat pe santierele de demolari, au facut fotografii si au adunat piese cu care au infiintat un muzeu la scoala. Numai ca anumiti colegi si conducerea scolii nu au putut suporta ori s-au temut ca in vecinatatea lor sa se ia pozitie, asa ca muzeul a avut putine zile. Din tot macelul prin care a trecut Capitala, Peter Derer a fost deranjat cel mai mult - "tot din considerente urbanistice" - de demolarea Vacarestilor.

"Era lucrarea cea mai performanta produsa de natia aceasta: ca dimensiuni, ca tehnica de constructie, ca spatiu, ca program (...), tristetea mea a fost ca fata de felul cinstit, limpede, in care mersese demolarea dincoace, acolo pur si simplu au lasat compexul sa se ruineze, sa fie mancat de ploi, de ninsoare, au lasat frescele sa se deterioreze. A fost o agonie nedreapta, o ticalosie. Atunci cand nici nu-l omori pe unul, dar nici nu-l lasi sa traiasca", spune Derer.

Ce le mai aratam turistilor? Referindu-se la demolarea recenta a unor obiective ce tineau de un anumit peisaj cultural, Peter Derer recomanda ca autoritatile locale sa se gandeasca la faptul ca in acest ritm nu vor mai avea ce sa arate turistilor. "Turistii nu vor veni in Bucuresti ca sa vada noile plazza sau fatadele de sticla ale unor firme." "Bucurestii au mai mult de 500 de ani de cand sunt atestati documentar. Sibiu, 800. De ce Sibiu sa fie capitala europeana si Bucurestiul nu? Sau, cand o sa fie Bucurestii capitala culturala europeana, va fi doar pentru as arata manifestarile culturale, concertele, expozitiile, nu si peisajul cultural. Eu as indrazni sa spun ca sunt portiuni in Bucuresti care sunt mult mai interesante, mai sofisticate decat anumite portiuni din Sibiu."

CELE MAI VECHI CASE Cele mai vechi case din Bucuresti sunt de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, inceputul secolului al XIX-lea. Si aproape ca le poti numara pe degetele unei maini pe cele care au scapat de demolare "Ce importanta are ca avem niste stramosi, daca noi nu putem arata nimic din vremea lor? Ce, poate arat, de exemplu, Bucurestiul din vremea lui Vlad Tepes? Eventual niste biserici, niste clopotnite, dar nici acelea nu s-au pastrat. Insa bucurestenii nu au trait in biserici si clopotnite!", atrage atentia Peter Derer. DOAR BUCATI DE STRAZI Ce pot vedea turistii din trecutul de 500 de ani al Capitalei? "Ici, colo cate o casa de la 1860 si strazi de la 1880-1900. Hai sa ne dam silinta sa zicem: strada asta este dovada nu numai de vechime, dar si de calitate, legata de o anumita traditie de locuire. De un anumit confort, de o anumita stiinta, de o anumita placere de a locui, care a disparut azi", spune Derer. Presedintele UAR spune ca in Capitala, farmecul peisajelor de altadata il regasesti rar, "cateva bucati de strazi, in spatele Templului coral, cateva in spatele bisericii armenesti". TERORISM IMOBILIAR - INAINTE AVEAM UN SINGUR DUSMAN "Atunci s-a demolat zonal, acum se demoleaza punctual. Dar acest punctual ne va duce dupa cativa tot la zona. Indraznesc sa afirm ca incet-incet vom reusi sa atingem dimensiunea demolarilor de pe vremea lui Ceausescu. Doar ca nu se observa. Dramatismul din asta provenea atunci: se vedea totul deodata. Ceausescu a fost macar sincer...", spune Derer, comparand demolarile de ieri si de azi cu lupta impotriva terorismului. "Americanii anu crezut ca vor avea de-a face cu un razboi de tip clasic. In fata apare armata talibana, ei vin cu a lor si se impusca. Aia s-au raspandit, s-au izolat, n-au legatura nici macar intre ei. Ce se intampla azi la noi cu demolarile e un fel de teorism imobiliar, cu care trebuie sa te lupti altfel. Atunci stiam ca trebuie sa ne opunem lui Ceausescu. Acum ce facem? Ma duc la Popescu, bat in poarta si-i spun: «Nu mai darama casa aia!»... Dupa care ma duc la Ionescu, la Iliescu si tot asa?"