Cariere solo

Personalitati puternice, toti sunt implicati in proiecte personale.

Ce mai fac baietii de la Depeche Mode atunci cand se satura sa mai fie Depeche Mode. Chiar daca alcatuiesc un grup, nu se poate spune ca sunt chiar prieteni.

MARTIN GORE. Principalul compozitor al grupului (chitara si clape) a lansat de-a lungul carierei sale solo doua productii. In 1989, la casa de discuri Mute, Martin lanseaza EP-ul "Counterfeit e.p.", o culegere de sase cover-uri dupa trupe gen The Durutti Column, Comsat Angels sau Sparks. Tot la Mute, dar in 2003, este lansat albumul "Counterfeit 2". Cu preluari si reinterpretari in maniera proprie a unor piese apartinand unor muzicieni ca Lou Reed, John Lennon, David Bowie, David Essex sau chiar Nick Cave, albumul reprezinta o calatorie eclectica in universul sau muzical favorit. Optiunea lui Martin pentru cover-uri este explicata chiar de el insusi: "Nu ma consider cel mai prolific compozitor, de aceea, prefer sa-mi folosesc propriile creatii pentru albumele Depeche Mode". Gore participa de asemenea cu un cantec, "Coming Back to You", pe compilatia "Tower of Song - A Tribute to Leonard Cohen" (1995).

DAVID GAHAN. Iconic si schizoid, un derbedeu punk in cel mai rau sens al termenului (pana la varsta de 14 ani comparuse de trei ori in fata tribunalului pentru minori sub diverse acuzatii), liderul vocal a botezat grupul cu numele devenit celebru in toata lumea. In 2003, la Mute, David isi lanseaza primul (si singurul pana acum) album solo, intitulat "Paper Monsters". In urma turneului mondial de promovare, Mute ii editeaza un DVD, "Live Monsters " (2004).

"FLETCH". Nu a compus nici macar o piesa pentru Depeche Mode si are o voce antimuzicala (este singurul membru care nu canta), insa este considerat purtatorul de cuvant al grupului si principalul factor de coeziune in interiorul Depeche Mode, nu de putine ori aplanand conflictele aparute intre Gore si Gahan (cele doua puncte G ale trupei). Potrivit biografiei oficiale Depeche Mode, Fletch (sintetizatoare si bass) ar fi inregistrat un album in 1984, in timpul lucrului la LP-ul "Some Great Reward", album intitulat "Toast Hawaii" (dupa felul lui preferat de mancare). Acest produs nu a fost niciodata editat si se presupune ca ar mai exista doar cateva copii. In ultimii ani, Fletcher si-a fondat propria casa de discuri "Toast Hawaii" care detine un singur nume in catalog, grupul electro-punk Client. Uneori este DJ in diverse cluburi.

ALAN WILDER. La 1 iunie 1995 isi anunta plecarea din trupa. De multi ani, presa, si nu numai, il considera singurul muzician cu pregatire adevarata din "familia" DM. A inceput sa cante la pian la opt ani, la indemnul parintilor. Pana sa devina membru al trupei (in urma unui anunt din "Melody Maker") a activat in diverse grupuri obscure. Geniu al sintetizatoarelor, Wilder este perceput de foarte multi ca fiind cel care a creat sound-ul DM si i-a dat individualitate. Compozitor de anvergura, aranjor si producator, Wilder este implicat de multi ani in proiectul electro-experimental "Recoil" cu care a lansat productiile "1+2" (mini LP, 1986), "Hydrology" (1988), "Bloodline" (1992), "Unsound Methods" (1997) si "Liquid" (2000). Toate albumele au fost produse independent si s-au bucurat de colaborari cu muzicieni prestigiosi (Diamanda Galas, The Golden Gate Quartet). Wilder realizeaza totodata productia si mixajul pentru grupuri gen Nitzer Ebb sau Curve.

"Nu ma consider cel mai prolific compozitor, de aceea, prefer sa-mi folosesc propriile creatii pentru albumele Depeche Mode" - Martin Gore

"De la venirea mea in grup in 1982 mi-am dedicat in totalitate inspiratia, energia si entuziasmul pentru cresterea succesului si prestigiului grupului. Din pacate, grupul nu a primit implicarea mea cu respectul si recunoasterea pe care le-ar fi meritat" - Alan Wilder