Gulita vs Leonas

Scriitorii romani au tratat duelurile in lucrarile lor mai degraba cu un zambet in coltul gurii, decat cu seriozitate, emotii sau lacrimi amare. Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, I.L. Caragiale sau Camil Petrescu si-au implicat personajele in dueluri mai mult sau mai putin serioase.

La personajele lui Alecsandri, duelul este mai mult o joaca, un moft, asa cum se pare ca era tratat acest tip de infruntare si in saloanele iesene de pe vremuri.

"IN PROVINTIE". Gulita al coanei Chirita il surpinde pe "ofiteriu" Leonas sarutand-o pe Luluta. Si cum fata ii era tare draga lui Gulita, decide sa provoace pe neobrazatul care a indraznit sarutul la duel.

Leonas insa il trateaza cu jucarii de ciocolata si ii propune un duel cu mingea sau de-a "baba-oarba". Intervine si Chirita, ingrozita ca micutul ei ar putea fi ucis. "Hainducul" Leonas fuge. "Barzoi: Ce spui, ma Ioane, de duel?... Gulita?... duel!...unde-i... A! iacata-l...Gugulea babacai!... unde-i duelgiul, sa-l trantesc la gros? Gulita: O luat talpasita, babaca... l-am spariet eu. Barzoi: Viteazu’ babacai viteaz!... Da bine, Chirito, pentru ce era sa se puna in primejdie odoru’?"... "Ca si echitatia, fumatul, dantul, balul mascat sau jocul de carti, pentru Chirita & Co. duelul nu este altceva decat un alt obicei la moda, un act de loisir, care trebuie practicat de oamenii cu rang din toata Europa, fie din Londra sau din Focseni», apreciaza Andrei Oisteanu.

"DE CURTE VECHE". Duelul ii framanta la un moment dat si pe "Craii de Curte-Veche" a lui Mateiu Caragiale.

"Ma incunostinta de acestea toate, aiurit inca, Pirgu, dupa ce primisem de la cei doi luptatori cate un ravasel; fiecare ma ruga ca, in vederea unei rafuieli cu celalalt pe calea armelor, sa-i slujesc de martor si sa-i gasesc un al doilea. Imi fu mai usor decat as fi crezut sa impiedic iesirea pe teren.

Stiam frica ce, in ciuda ruperii lui de lume, Pasadia avea de parerea acesteia, asa ca, infatisandu-i greaua atingere ce ar fi adus renumelui sau de «monsieur» darea in vileag a dedesubtului acelei «afaceri», care numai de «onoare» nu se putea numi, nu dadui gres, cum nu dete nici Ilianca cerand staruitor, dupa povata mea, ca intai dar de logodna renuntarea la duel."

PENTRU O FEMEIE. Personajele lui Camil Petrescu ridica insa duelul romanesc, punandu-l intr-o lumina mai... demna.

Fred Vasilescu o jigneste in public pe Doamna T., amintandu-i in gura mare de "droturile" patului pe care l-au framantat impreuna. Asa ca George Ladima il provoaca la duel. Dupa mai multe discutii, se stabileste si locul, si arma duelului. Doamna T. intervine pentru a impiedica infruntarea armata. Cei doi cavaleri nu pot fi induplecati. Din fericire, toate focurile dulelui sunt trase in sus.

In "Suflete tari", un juriu de onoare decide sa-l descalifice pe Andrei Pietraru, cel care il ranise grav pe printul Bazil Serban. Motivul era ca Pietraru ar fi incalcat regulile duelului "Ista nu e duel, e asasinat", spunea un membru al juriului, sub pana lui Camil Petrescu.

SATISFACTIE
"Gulita: Domnule... ce faceai aici cu Luluta?
Leonas: Ce-ti pasa mataluta, monsiu Gurluita?...
Gulita: Nu ma chem Gurluita... da Gulita.
Leonas: Ba Gurluita.
Gulita: Ba Gulita iti zic... auzitu-m-ai?
Leonas: Ei, fie si Gargarita, daca vrei... Ce te ratoiesti asa?
Gulita: Ma ratoiesc pentru ca vreau sa-mi dai satisfactie... duel... auzitu-m-ai?
Luluta: Duel?
Leonas: Gugulea babacai... ca nostimu-i...
Vrei satisfactie?... Ei, poftim o giucarica de ciocolata" - V. Alecsandri, "Chirita in Iasi"

In prima repriza, dupa cateva angajamente, dl A. Pietraru a fost atins la bratul stang (...). In repriza a II-a, reluandu-se lupta, printul Bazil Serban, prin schimbari de angajament si atacuri la fier, a cautat sa-l dezarmeze pe dl Andrei Pietraru - Camil Petrescu, "Suflete tari"

CURCANI, SOLDANI
Gulita: Ce razi dumneata?... Vreau duel!, asa sa stii.
Leonas: Foarte bine... cum vrei sa ne batem?... de-a mingea ori de-a baba oarba?
Gulita: Ai auzit, Ioane?
Ion: Am auzit, cucoane.
Leonas: Daca poftesti altmintere... trebuie sa-ti fac cunoscut ca cu pistolul am ucis daunazi cinci nagati... cu sabia zece curcani si cu pusca opt soldani... In care numar vrei sa te pun?... in randul nagatilor, in randul curcanilor sau al soldanilor? alege..." - V. Alecsandri, "Chirita in Iasi"

UNUL CU PISTOALE, UNUL CU SABII Costache Negruzzi este autorul unei piese de teatru numita chiar "Duelurile", in fapt "comedie-vodevil in doua acte, prelucrata", dupa cum preciza Matei Millo, cel care a pus piese in scena. Unul dintre protagonistii piesei, Pamfil Damianovici, are o adevarata pasiune pentru dueluri: a participat la 14 infruntari de acest fel: "6 la munteni, 5 la moldoveni si 3 pe granita Milcovului". Cele doua dueluri din piesa - unul cu pistoale si unul cu sabii - sunt trucate, cu scopul de a-l impiedica pe Pamfil sa ia parte la propria sa nunta. CU CERGA-N CAP SAU IN RAI "Leonas: Ei! Hotaraste-te! acu’... sau nagat, sau curcan... oricum a fi, sunt sigur ca te trimit in rai cu cerga in cap. Gulita: Ai auzit, Ioane? Ion: Am auzit, cucoane. Gulita (facandu-si curaj): Cu cerga-n cap?... ba tu te-i duce-n rai... Auzitu-m-ai? Leonas: Om videa care... (...)" INSULTE SI PALME LA "CAFINE CENTRAL" In schita "Telegrame" a lui I.L. Caragiale, Raul Grigorascu, directorul prefecturii locale dintr-un orasel moldovenesc, il proavoaca la duel pe avocatul Costachel Gudurau, care indraznise sa critice guvernul la "cafine central". "Raul Grigorascu insultat grav dumnezeu mami si palme cafine central. Amenintat moarte. Viata onorul nesigure. Rugam anchetat urgent faptu’" - ii scria Gudurau, intr-o telegrama, prim-ministrului (...).