x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie In patria lu’ Amza Pellea

In patria lu’ Amza Pellea

de Dana Ciobanu    |    20 Iun 2005   •   00:00
In patria lu’ Amza Pellea

O calatorie acasa la Nea Marin era modul cel mai potrivit de a-i intelege pe olteni.

De aceea, ne-am dus noi la ei. Surpriza cea mare a fost ca ne-am transformat in personajele unei piese de teatru, dupa cum pare a fi viata din inima Olteniei. Asa ca, in loc de reportaj, am scris o mica drama-tragi-comedie.

O calatorie in tara lui Nea Marin" - teatru oltenesc in patru miniacte. Actiunea are loc, in principal, in Bailesti - Dolj, Oltenia, Romania.

Personaje:
  • Finu’, Liviu Dumitrascu - meteorolog, finul lui Amza Pellea
  • Petrica Carciumaru, fiul lu’ Saiche a lu’ Zapacitu
  • Valentin Turcu, presedintele Societatii "Amza Pellea", profesor de romana, fost director de scoala
  • Dana, autorul piesei, o moldoveanca ratacita in inima Olteniei
  • Alte personaje: un vanzator de flori (cu capu-n nori), colegii de calatorie ai Danei: soferul, fotoreporterul, sefa

    Actul I

    Drumul European 79, Craiova - Bailesti - Calafat. Miercuri dimineata, pe la ora la care se schimba tura la radare. Colinele domoale sunt sufocate de maci rosii ca focul. Masina ma duce prin sate care nu-mi starnesc nici un fel amintiri "de la tara". Pe case, placute comemorative ale oltenilor care si-au dus traiul in ele.

    Dana: Ce straniu! Parc-ar fi placutele de pe cruci... n-am mai vazut asa ceva!

    Soferul (care e oltean din Deveselu, stramutat in Bucuresti): E un obicei in toata Oltenia. Asa si-arata urmasii respectul pentru parinti. Sa stie strainii care trec pe aici cine a locuit in casele astea.

    Intre timp, prindem din urma o masina visinie, pe care vad ca scrie clar CitroIn 16, impopotonata cu aripi de metal.

    Sefa si soferul (intr-un glas): Ia uite ce si-a facut asta la Oltcit! Ha ha ha!

    Dana: Ce Oltcit, fratilor? Nu vedeti ca e Citroen 16?

    Sefa: Nu cred! E masina olteneasca de curse!

    O depasim usor si vedem pe botul automobilului simbolul de Oltcit. Hohote de ras, numai mie mi-e ciuda ca nu mi-am dat seama de smecherie. Facem stanga, spre Bailesti.

    Fotoreporterul: E municipiu, da’ arata ca o comuna!

    Sefa: Hai la Primarie, ca acolo ne vedem cu finu’ lu’ Amza!

    Actul al II-lea

    Pe strada, in fata Primariei Bailesti. Liviu Dumitrascu, finu’, ne duce la sediul Societatii "Amza Pellea". Undeva, intr-o cladire din curtea Primariei.

    Finu’: Bine ca nu ploua. Azi am dat vreme de munca! (ceilalti patru din grup sunt nedumeriti). Sunt meteorolog la statia Bailesti. Nu facem prognoze aici, da’ eu sunt ala care da vremea buna de munca tot timpul, duminica si de sarbatori - vreme de chef si putine zile de numarat banii sau... altceva! (face cu ochiul)

    Ne intalnim cu Petrica Carciumaru si Valentin Turcu intr-o camaruta ticsita de mobila. La o cafea, se amesteca amintiri despre Nea Marin si felul in care l-au privit bailestenii. Dupa vreo ora, plecam spre Casa de Cultura.

    Finu’: Asta-i linia partidului pe care mergem noi acuma. Di la moloment pan’ la Gheorghe a’ Letii. Asa i-a zas un linior care lucra pe firele electrice din fata fostului sediu al PCR.

    Petrica Carciumaru: Acolo-n coltul casei e bustu’ lu’ Amzulica. Multa lume a venit de la Bucuresti cand l-am dezvelit, in ’93.

    Finu’: E foarte bine pozitionat pe colt, se vede de pe amandoua strazile. Sta bine Amzulica!

    Valentin Turcu: L-a facut sculptorul Ilarion Voinea, profesor universitar la Cluj. De mici se stiau.

    Actul al III-lea

    Dam o tura pe la oameni care l-au cunoscut bine pe Amza, sa auzim povestile lor. Dupa ce ne terminam documentarea, finu’ ne mai scoate la o promenada prin Bailesti. Nu se opreste din pomenit persoane cu nume care numai de botez nu par a fi.

    Dana: De ce toata lumea are porecle aici?

    Finu’: Asa-i la noi, la olteni. Degeaba il cauti cu numele din buletin. Daca nu-i stii porecla, esti chior in tara orbilor!

    Dana: Pai, aicea toate au alte nume! Si oamenii, si lucrurile...

    Finu’: He he he, ie natural. Olteanul le poceste cand nu le poate zace pe nume. Asa aparu trotal in loc de trotuar, moloment in loc de monument, trin in loc de tren, zaibar in loc de Seibel (n.r. soi de vita-de-vie).

    Intre timp, intram in parc. Pe prima banca, o doamna, imbracata tipator, citeste. Cu toate ca afara ploua! Doamna poarta ochelari de vedere peste ochelari de soare. Nici trecatorii, nici picaturile nu-i distrag atentia.

    Finu’: N-o cunosc! Si io ii stiu cam pe toti de aici.

    Soferul: E cam ciudata. Cum o citi cu doua perechi de ochelari pe ploaia asta?

    Finu’: Acilea e troita in memoria lui Amza, acilisea e monumentul dedicat aviatorului Petre Ivanovici. (Ne tot plimba, pana iesim din parc) Vedeti statuia aia? (un monument din lemn, reprezentand un barbat si un copil) Stiti de ce sta copilasul cu mainile la nas? Ca-i pute de la veceul asta public! (rade cu pofta) Asa glumesc bailestenii... (Suntem condusi la masina).

    Finu’: Sa veniti neaparat maine, la masa de Inaltare. Nu accept refuz!

    Actul al IV-lea

    A doua zi, Dana, sefa, soferul si fotoreporterul, in Craiova. Cauta o florarie, sa nu se intoarca la Bailesti, la fina, nevasta lui finu’, cu mana goala. Gasesc flori in piata.

    Sefa: Ce fel de buchete fac oamenii astia? Is impachetate ca lumanarile de nunta!

    Dana (catre vanzatorul de flori): Puteti schimba jerberele astea intr-un alt ambalaj?

    Vanzatorul: Sigur, da sa stiti c-asa-i moda acum. Fac cum va place! (Despacheteaza florile, le pune verdeata proaspata, le leaga in alta hartie. Fetele platesc si pleaca.)

    Dana (numara din ochi, apoi cu degetul: una, doua): Da’ de ce-s numai doua?!

    Sefa (numara si ea jerberele): Nu se poate! Cat de ametit tre’ sa fii? (face stanga-mprejur) Ne dati si a treia floare, ca nu mergem la inmormantare?

    Vanzatorul: Saru’mana, ma iertati. Am uitat-o pe masa. Ce sa fac daca m-ati pus sa le desfac? Trebuia sa le luati asa, cu staniol, c-asa e trindu’!

    Dana: Trindu’?

    Vanzatorul: Da, trindu’, moda...

    SFARSIT

    POVESTI OLTENESTI DE INALTARE
    Oltenii nu-si lasa traditiile sa moara. Sarbatorile religioase, in special, sunt respectate cu sfintenie. Cum s-a nimerit sa ajungem la Bailesti in preajma Inaltarii Domnului, finul lui Amza Pellea, Liviu Dumitrascu, nu ne-a lasat sa plecam fara a onora masa pascala. "Se zice ca asta e ultima zi in care mai ai voie sa tai miel. Noi n-am taiat, ca nu mananca nici una din nurori. Asa ca puteti manca fara grija drob, e din porc", ne-a linistit finu’. De pe masa nu au lipsit ouale "inrosite" (mancate cu mustar atat de iute, ca ne-au dat lacrimile), gustarile, friptura, dulciurile, visinata si, bineinteles, zaibarul, bautura oltenilor. Daca pana la acest moment, relatia dintre noi, ziaristii, si finii lui Amza fusese una "profesionala", masa de Inaltare a creat acea atmosfera ca-ntre prieteni. Familia Dumitrascu ne-a tratat ca pe niste apropiati, povestind detalii "din casa". Dupa ce am cunoscut-o pe una dintre nurori, Alina, sotia lui Amza Dumitrascu, finu’ ni s-a plans cum nici unul din baietii lui nu s-a pus inca pe facut urmasi. "Is luati deja de cinci ani si nimic! Cred ca e legat de pleningul familiar si asteapta sa iasa nevasta-mea la pensie, sa poata creste pe cei mici!", rade finu’. Tot la masa de Inaltare, Liviu Dumitrascu a tinut-o tot in povestiri despre plocoanele cu care mergea an de an la nasu’, despre petrecerile incinse cu Amza si Domnica ori despre aventurile lui de bailestean in Bucuresti.

    SARBII VORBESC BULGARESTE

    De cand se stiu, bailestenii se impart in romani si sarbi. Nimeni nu poate spune de ce si cand s-a produs "separatia", insa, cu vremea, nici in cazul casatoriilor nu a mai contat din ce tabara sunt mirii. "De fapt, sarbii astia nu sunt sarbi, ci bulgari. Adica ce mai incoace si incolo, vorbesc un fel de bulgareste", ne-a informat finul lui Amza Pellea, Liviu Dumitrascu. Povestea a fost confirmata de Alexandru Pelea, nepotul actorului: "Am cunoscut un bulgar din Vidin care si-a facut lucrarea de diploma pe dialectul vorbit de bulgarii din Bailesti".

    CUM A DEVENIT AMZA PELLEA

    Actorul se trage din neamul Pelestilor, care se pare ca a prins radacini la Bailesti inainte de 1900. Amza Pellea s-a nascut la 7 aprilie 1931 si a murit la 12 decembrie 1983. Dupa cercetarile pe care le-a facut artistul, numele Pelea este de origine turca, iar Amza de origine albaneza. Daca in actele de identitate numele de familie aparea cu un singur "l", impresarii de spectacole l-au trecut pe afise Pellea, pentru a-i da un aer mai "frantuzesc". Nu a parasit scena pentru fotoliul de director decat in perioada 1972-1974, cand a condus Teatrul National din Craiova.

    MIC DICTIONAR EXPLICATIV AL LIMBII OLTENESTI

  • Trinul = trenul
  • A lua la poceala = a lua la bataie
  • Tata-mare = bunicul
  • Mama-mare = bunica
  • Meteorolog = ala care da vremea buna de munca tot timpul, zilele de chef duminica si de sarbatori si zile de numarat banii din cand in cand
  • Martan = motan
  • A izola = a identifica
  • La taina = la taifas
  • Plening familiar = planning familial
  • Marijean = Jean Marais
  • Aliondelu = Alain Delon
  • Odicolon = apa de colonie
  • Gardilop = sifonier, garderoba
  • Fiola = sticla
  • Pozitie antiaeriana = cum sta butoiul dupa ce s-a golit zaibarul
  • Moloment = monument
  • Linie = strada (ulita) principala
  • Trotal = trotuar
  • Danac = cavaler
  • Acilea, aicea, aciia = aici
  • Porunghel = porumbel
  • Clota = closca
  • Tablanet, tablinet = tabinet
  • ×