In poezii, in proza ori in rugaciuni, ingerii sunt cantati, iubiti, rugati. Poetii romani nu i-au ocolit pe ingeri in versurile lor, prozatorii asemenea. Fie ca vorbesc de ingerii Lui, ori de oameni asemenea lor, scriitorii romani dau dovada de pasiune pentru ingeri.
Literatura
In poezii, in proza ori in rugaciuni, ingerii sunt cantati, iubiti, rugati. Poetii romani nu i-au ocolit pe ingeri in versurile lor, prozatorii asemenea. Fie ca vorbesc de ingerii Lui, ori de oameni asemenea lor, scriitorii romani dau dovada de pasiune pentru ingeri.
Eminescu, nu-i putea lasa deoparte pe ingeri. Fie ca vorbim despre poezia "Inger de paza" ori despre "Inger si demon", versurile creeaza o imagine minunata a cetei ingeresti. Femeia, iubirea barbatului, este si ea o intruchipare a ingerilor, fie ei buni sau rai. In "Inger de paza", femeia reprezinta ingerul decazut.
Inger de paza. "Cand sufletu-mi noaptea veghea in extaze,/ Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,/ Incins cu o haina de umbre si raze,/ C-asupra-mi c-un zambet aripele-a-ntins;/ Dar cum te vazui intr-o palida haina,/ Copila cuprinsa de dor si de taina,/ Fugi acel inger de ochiu-ti invins. // Esti demon, copila, ca numai c-o zare/ Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare/ Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,/ El, veghea mea sfanta, amicul fidel?"
Lucian Blaga nu uita Ingerii. Oricum, nu poti sa ocolesti fiintele divine! In poezia "Paradis in destramare", poetul zugraveste o imagine apocaliptica, in care ingerii mor, putrezesc. "Portarul inaripat mai tine intins/ un cotor de spada fara de flacari./ Nu se lupta cu nimeni,/ dar se simte invins./ Pretudindeni pe pajisti si pe ogor/ serafimi cu par nins inseteaza dupa adevar,/ dar apele din fantani/ refuza galetile lor./ Arand fara indemn cu pluguri de lemn,/ arhanghelii se plang/ de greutatea aripelor./ Trece printre sori vecini/ porumbelul sfantului duh,/ cu pliscul stinge cele din urma lumini./ Noaptea ingeri goi/ zgribulind se culca in fan:/ vai mie, vai tie,/ paianjeni multi au umplut apa vie,/ odata vor putrezi si ingerii sub glie,/ tarana va seca povestile/ din trupul trist."
"Ea un inger ce se roaga - El un demon ce viseaza;/ Ea o inima de aur - El un suflet apostat;/ El in umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat - / La picioarele Madonei, trista, sfanta, Ea vegheaza./ Pe un mur inalt si rece de o marmura curata,/ Alba-ca-zapada iernei, lucie ca apa lina,/ Se rasfrange ca-n oglinda a copilei umbra plina - / Umbra ei, ce ca si dansa sta in ruga-ngenuncheata./ Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,/ Cu de marmur-alba fata si cu mainile de ceara,/ Val - o negura diafana mestecata-n stele; clara/ E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire (...)"
Inger si demon - Mihai Eminescu
"Ce-ti lipseste sa fii inger - aripi lungi si constelate./ Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se intinde?/ Doua umbre de aripe ce se misca tremurande,/ Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate./ O, nu-i umbra ei aceea - este ingeru-i de paza;/ Langa marmura cea alba vad fiinta-i aeriana./ Peste viata-i inocenta, viata lui cea sunta plana,/ Langa dansa el se roaga, langa ea ingenuncheaza (...)",
Inger si demon - Mihai Eminescu
|
|
Inger, Ingerasul meu
Rugaciune pe care toti copiii ar trebui sa o stie. Rugandu-se ingerului pazitor, copiii se linistesc, daca ingerul pazitor este aproape de ei, ce li se mai poate intampla? Inger, Ingerasul meu/ Ce mi te-a dat Dumnezeu/ Roaga-te lui Dumnezeu/ Pentru sufletelul meu,/ Totdeauna fii cu mine/ Si ma-nvata sa fac bine,/ Eu sunt mic, Tu
fa-ma mare/ Eu sunt slab, Tu fa-ma tare/ In tot locul ma Insoteste/ Si de rele ma pazeste,/ Totdeauna zi si noapte/ Pana-n ceasul cel de moarte/ Sa ma curat de pacate/ Ingeras, trezeste-ma!/ Cruce, ocroteste-ma! /Doamne, mantuieste-ma!"
|
Scria pe vremuri Voiculescu
"Asa ani de-a randul/ M-am canonit sa car lumina cu gandul.../ Atunci ai trimis ingerul tau sa-mi arate/ Izvorul luminii adevarate:/ El a luat in maini securea durerii/ Si-a izbit naprasnic, fara mila, peretii./ Au curs caramizi si moloz puzderii,/ S-a zguduit din temelii cladirea vietii,/ Au curs lacrimi multe si suspine,/ Dar prin spartura facuta-n mine,/ Ca printr-un ochi de geam in zidul greu,/ Soarele a navalit inlauntrul meu./ Si cu el odata,/ Lumea toata.../ Ingerul luminator a zburat aiurea,/ Lasandu-si infipta securea (...) (Luminatorul - Vasile Voiculescu)
|
Muntele de foc, legenda din muntii Apenini
Vasile Alecsandri propune cititorilor o legenda creata tocmai in Muntii Apenini, departe... departe... Pe cei munti pustii, salbatici,/ Din Lombardo-Venetie,/ Unde noaptea in orgie/ S-adun demonii lunatici,/ Hoti de moarte doisprezece/ Stau in rond sub vantul receCare suiera si trece!/ Focul cerului s-aprinde,/ Urmarit de groaznic tunet, si al muntilor rasunet/ Printre vai adanci se-ntinde./ Hotii rad cu voie buna. Seful lor, purtand cununa,/ Canta astfel in furtuna:/ "Varsa-n cupa mea de aur Acest vin ce desfateaza/ Si ma-mbata, ma turbeaza,/ Ca sangele ros pe taur./ Toarna, drege tot aice,/ Si cand eu destul voi zie,/ Pe-al meu cap trametul pice!/ Beti, voinici, pana la moarte!/ In ceas vesel de placere/ Sa uitam orice durere, Orice chin a relei soarte./ Beti, copii, toti dupa mine/ Si-nchinati cupele pline Ira fulgerelor lumine!/ Vantul bate, cerul tuna,/ Muntii urla, Satan rade, Iadul vesel se deschide/ Si cu noi canta-mpreuna./ Pe cand lumea se-ngrozeste, Omul brav benchetuieste/ S-al lui suflet se-ntareste!/ Tremure-se tot in lume Cat va fierbe sange-n mine!/ Faca-si cruce si se-nchine/ Cel ce-aude de-al meu nume(...)"
|
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
