La taifas cu statuia

O emisiune la Radio Craiova. "A tinut asa cum zice gospodina: cat cuprinde. Aluatul n-a fost prea tare, dar nici nu l-am lungit cu apa, pentru a-l putea framanta."

Mircea Pospai, directorul postului de radio din Craiova, l-a avut pe Tudor Gheorghe in studio in fiecare duminica, timp de trei ani. "Am pornit pe firul vietii. Am vrut sa incepem cu nasterea lui Tudor Gheorghe, dar in lungile lui paranteze ne-am intors spre radacini foarte indepartate. Am constatat astfel ca este o enciclopedie in ceea ce priveste cunoasterea obiceiurilor satului romanesc."

NUANTE. "La taifas cu Tudor Gheorghe" a inceput in 2002 si a tinut pana in 2005. "Cand am descoperit cate lucruri au fost povestite pe calea undelor, am zis ca e pacat sa nu scoatem o carte. Este o experienta de viata extraordinara. Cand Tudor Gheorghe merge pe strada, ai impresia ca este o statuie care se plimba printre noi. L-am tratat ca atare si am incercat, ca reporter, sa vad ce nuante pot sa extrag de la aceasta statuie care merge printre oameni." Directorul a luat toate emisiunile si le-a rescris. S-au strans 600 de pagini, iar autorul a fost nevoit sa cearna produsul. "O carte nu poate sa fie doar o insiruire de cuvinte. Am luat fraza cu fraza si am facut curatenie." Mircea Pospai l-a studiat foarte bine, din spatele microfonului, pe prietenul, menestrelul si colaboratorul sau Tudor Gheorghe si a rostit verdictul: "Are o structura cu totul aparte. Fiind baiatul unui cantaret de biserica, a stiut sa intoarca si celalalt obraz. A preluat si cea mai mare razbunare: si-a facut dusmanul sa recunoasca faptul ca el e bun, iar dansul rau".

P.S. Pozele au fost facute in acelasi studio in care Tudor Gheorghe a "taiat" cate o feliuta din viata sa si le-a oferit-o, in fiecare duminica, ascultatorilor. Aflati din nou in fata microfonului, cei doi olteni au inceput sa spuna bancuri. Trebuia sa dea bine in poza! Colegul meu Kostas-fotograful le-a cerut permisiunea sa "pozeze" chiar bancul cu Gigi Becali. Care banc?
Uitati-va la poza si descifrati enigma!

NU SE PIERDE IN ROMANIA! "Pe mine daca ma legi la ochi si ma parasutezi noaptea in orice loc din Romania, in zece minute poti sa-ti spun exact unde ma aflu. Nu numai ca sunt capabil sa-ti zic zona, dar pot sa-ti indic si comunele care urmeaza. In 1970 am avut primul turneu prin tara. Cantam ceea ce abia acum mi se potriveste: «Cand eram mai tanar si la trup curat»… Am batut toata tara. Cand a inceput sa se scrie cu litere mari pe afise Tudor Gheorghe, toata lumea se intreba: «Domne, de ce nu te duci in strainatate, sa ne reprezinti?». Am zis NU. Voiam mai intai sa-mi cunosc foarte bine tara." (Tudor Gheorghe)

A FACUT MUNCA DE ICONAR STAND IN VIE "In 1971 toata lumea se astepta sa cant la estrada. Ei bine, m-am retras si am luat-o de la inceput. Mi-am dat seama ca facusem un salt prea mare: cantasem «Lapona Enigel si Riga Crypto», de Ion Barbu, fara sa cunosc balada populara. Decat asa intuitiv, ce auzisem de la lautari, cand eram mic… M-am izolat si m-am documentat. Timp de-o luna n-am vazut pe nimeni. M-am dus la mine in sat, in vie… Am facut o munca de iconar, de restaurator. Una dintre cele mai fascinante balade, «Voica in Nadolie» - mitul intoarcerii fratelui mort - , are vreo 80 de variante. Pentru ca lautarii n-au fost creatori geniali tot timpul, am facut o escrocherie literara: am luat doar ceea ce era mai frumos. Eu nu sunt culegator de folclor si vreau ca generatia mea sa vada frumusetea si fantezia creatoare. Nu puteam sa las mediocritatile. Au iesit niste bijuterii. «Am stricat» pana si «Miorita». In 1971, am facut un spectacol cu sapte balade, sapte mituri esentiale. Nu misca nimeni in sala. Taranii aveau atunci vreme s-asculte." (Tudor Gheorghe) SINGULARITATEA LUI DEBUSOLA "Mi-am inceput destinul cantand trei poeti: Arghezi, Blaga, Barbu. Cum sa canti Barbu? Daca m-as fi luat dupa ceea ce s-a scris atunci despre mine, Tudor Gheorghe n-ar mai fi existat acum. George Stanca rupea afisele din Bucuresti, iar apoi s-a indragostit de mine. Sa povesteasca el cum vedea rosu in fata ochilor privind afisele mele. Nu faceam parte din nici un sistem. Acea singularitate a mea debusola." (Tudor Gheorghe)