Marele Stolnic Cantacuzino

Vremelnic trecator prin ale istoriei valuri, Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost un erudit.

Stolnicul Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai umanismului din Tara Romaneasca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, facea parte din cunoscuta familie a Cantacuzinilor din Constantinopol, familie care i-a format de mic respectul pentru invatatura si pentru carte. La resedinta de la Margineni (sa fie o coincidenta ca Nicolae Balcescu a fost inchis la Manastirea Margineni?!), in posesia tatalui sau se afla o impresionanta colectie de carti. Stolnicul a studiat mai intai la Adrianopol, apoi la Constantinopol, iar de aici s-a indreptat spre Universitatea din Padova, unul din centrele culturale renumite ale Europei in acea perioada. Studiile realizate in strainatate au avut o mare contributie in formarea sa, Stolnicul venind cu o noua atitudine fata de cultura, avand modestia si simplitatea aceluia care-si cunoaste posibilitatile, fiind exigent mai ales cu sine insusi. Aceste pregatiri si calatorii l-au pus in legatura cu mari carturari si dascali ai vremii.

Invatatul carturar muntean Constantin Cantacuzino Stolnicul scria: "Frumos lucru iaste den gresalele altora sa tocmim viata noastra si nu ce altii au facut sa cercam, ci ce bine facut va fi noi a urma sa ne punem inainte".

SECRETUL. Existenta Tarii Romanesti in acele vremuri, cand domnitor a ajuns Constantin Brancoveanu, depindea de cunoasterea intentiilor Inaltei Porti. De aceea, domnitorul Brancoveanu si unchiul sau, Stolnicul Constantin Cantacuzino, au acordat o atentie deosebita constituirii unei retele informative din dorinta de a obtine date referitoare la contextul politic si la intentiile Imperiului Otoman. Cancelaria domneasca de la Curtea Veche juca astfel rolul unui cabinet secret, asa cum aveau si alte capitale europene precum Paris sau Viena. O abilitate deosebita a Stolnicului era aceea de a obtine informatii de la interlocutori straini, fara ca acestia sa stie, in cursul unor mese stropite cu vinuri bune. Mogosoaia gazduia adesea intalniri secrete cu trimisi straini, uneori travestiti, indrumati sa plece pe drumuri ascunse. Corespondenta secreta era o sursa pretioasa de informatii.

PRIVILEGIATII. In timpul studiilor sale in Italia, Constantin Cantacuzino se familiarizase cu secretele criptografiei. Insusi domnitorul stia aceste procedee, folosind un alfabet propriu. Se pare ca Brancoveanu se familiarizase cu acestea in perioada in care fusese logofat la Curtea lui Serban Cantacuzino. In cancelaria secreta a lui Brancoveanu isi desfasura activitatea un specialist al domeniului, italianul Niccolo de Porta. Cheia cifrului era cunoscuta de un numar restrans de persoane. Spatarul Milescu se numara si el printre privilegiatii care cunosteau aceasta "chsunt la munkeie".

PENTRU A FI MAI BINE INFORMAT Stolnicul Cantacuzino era cunoscator al limbilor italiana, latina, greaca si a stiut sa se foloseasca de mijloacele pe care le avea la dispozitie pentru a fi mai bine informat. Operele din biblioteca sa au introdus noi idei in cultura timpului sau, aflata inca sub influenta bizantina. Dupa moartea sa tragica, o parte din carti a ajuns in strainatate, iar cealalta jumatate a fost insusita de Nicolae Mavrocordat. A fost prima mare biblioteca cu rasunet in Europa.

EDUCATIE ORIENTATA SPRE CULTURA ANTICA Bazele bibliotecii au fost puse de Postelnicul Constantin Cantacuzino, tatal care dorea sa le ofere fiilor o educatie orientata spre cultura antica si neobizantina. Din biblioteca tatalui, fiul Constantin Cantacuzino a mostenit foarte putin, un manuscris grecesc care continea texte religoase si morale, "Disputatio theologica de invocatione sanctorum", a pastorului protestant Martin Albrich, si trei volume ale pastorului luteran Luca Osiander, "Enchiridion controversiarum".

BIBLIOTECA STOLNICULUI CANTACUZINO, UNICA IN EUROPA Cercetarile de la Arhivele Statului din Bucuresti au condus la aflarea unui catalog al bibliotecii Manastirii Margineni datand din 1839, ce continea 263 de titluri de carti care au apartinut familiei Cantacuzinilor si ctitorilor manastirii. Biblioteca de la Manastirea Margineni a lui Constantin Cantacuzino, fondata de tatal acestuia, a ramas unica in istorie pentru felul in care a fost organizata. Biblioteca era structurata in trei departamente: carti cu caracter stiintific; carti cu caracter istoric-umanistic; carti cu caracter filozofic si teologic-religios. Aceasta organizare nemaiintalnita pana atunci s-a datorat faptului ca eruditul, calatorind in multe tari ale Europei, a avut posibilitatea sa cunoasca sisteme de organizare a unor vechi si vestite biblioteci, ca, de exemplu, cele din Venetia, Padova si Viena.

Bibliografie:

Mario Ruffini, Biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, Editura Minerva, Bucuresti 1973

Virgil Candea, Stolnicul intre contemporani, Editura Stiintifica, Bucuresti 1971