Medeleni sau intamplarea

Medeleni exista in realitate, in judetul Iasi. Este situat intre Prut si Jijia, la mai putin de 30 de km de Iasi.

Un sat mic, cu putine familii, aproape 45, dar cu oameni gospodari si la locul lor…

"Voi incerca (...) sa daram o legenda, sa inlatur un neadevar: acela al autobiografismului Medelenilor. Ei bine, in clipa cand am inceput Medelenii, tanar de 20 de ani, clocotind - de o putere imaginativa care ma comprima - aveam nevoia s-o cheltuiesc, creand, nascocind, nu reeditand realitati exterioare din care tocmai voiam sa evadez. (...) Mi s-a parut absurd calificativul de autobiografic, dat primului volum din Medeleni. Dat de publicul «cetitor» nu ma surprindea: oamenii, indeobste, nu pot concepe literatura vie decat ca o reeditare a vietii reale. Dar criticii, care trebuie sa cunoasca mecanismul veridic al creatiunii literare - cum puteau sa cada intr-o astfel de eroare?".

N-A AVUT MOSIE IN MEDELENI. "Tin, doamnelor si domnilor, sa dezmint aceasta aglomeratie de erori si inexactitati: Eroinele Medelenilor, Olguta si Monica, nu-s surorile mele: n-am avut niciodata surori. Mosia Medeleni, in care si in jurul careia graviteaza actiunea celor trei romane, nu este si n-a fost mosia parintilor mei. Nimeni din neamul meu n-a fost proprietar de pamant. Singura mosie care a apartinut cuiva din neamul meu nu este o mosie de pamant arabil, ci o mosie de hartie tiparita: am numit romanul Medelenilor, nu mosia Medelenilor."

"Am scris volumul trei din Medeleni la Manastirea Agapia. Ma apropiasem de final, in octombrie. Lumea plecase. Randunelele zburasera de mult. Cerul era pustiu. Manastirea, pustie. S-auzeau numai clopote. Si apareau negre si mortuare numai calugaritele ducandu-se la slujba. Cerul era albastru rece. Padurile de brazi, severe si intunecate. Muntii erau vineti spre seara, imprastiind mirosul acela grav, mortuar de tamaie vegetala, al muntilor de brazi in miez de toamna...". (Ionel Teodoreanu, extrase din volumul "Opere Alese", Editura Minerva - 1981)

Prin urmare, denumirea cartii, Medeleni, in care descrierile zugraveau un tablou al fericirii si linistii copilariei, a fost aleasa la intamplare.

ASTAZI. Am vorbit despre Medeleni cu Toma Constantin, un locuitor oarecare. Stie de Ionel Teodoreanu, a auzit de carte, dar n-a citit-o pana acum. Spune ca la ei in sat se afla o casa despre care se crede ca a apartinut familiei lui Teodoreanu. Sau, cel putin, asa le-ar placea sa creada, daca e sa luam in calcul depozitia lui Ionel Teodoreanu. Cladirea, cu cinci camere si acoperis din tabla, a fost, pana acum doi ani, scoala, dar s-a inchis din cauza ca nu erau decat sapte elevi.

Tot nea Toma, un autentic taran moldovean, spune ca inainte de revolutie exista un primar care pornise niste demersuri indraznete: voia sa faca un monument al lui Ionel Teodoreanu. Chiar plecase la Bucuresti ca sa porneasca demersuri in sensul acesta, dar n-a rezolvat nimic.

Oamenii din sat se mandresc foarte mult cu biserica lor, veche de 500 de ani

AU PESTE BUN. "Oamenii din sat se ocupa cu agricultura. Cultiva porumb, grau, soia, lucerna, sfecla de zahar. Si se prinde-un peste adevarat, la noi in Medeleni!!! Somnul cel mai gustos. E frumos aici, la noi. E bine. Avem si ses si paduri... Dar, ne lipeste, doamna, o susea. Am vrea si noi o susea, daca s-ar putea si apa potabila. Apa din fantana nu este prea buna de baut. Are o culoare asa, mai rosiatica...". Daca faptul ca in satul lor exista casa lui Ionel Teodoreanu nu e decat un mit, in privinta bisericii din sat nu au nici un dubiu: e a lor si e veche de cinci sute de ani. Un motiv de mandrie tot au.

"E frumos aici, la noi. E bine. Avem si ses si paduri... Dar, ne lipeste, doamna, o susea. Am vrea si noi o susea, daca s-ar putea si apa potabila. Apa din fantana nu este prea buna de baut. Are o culoare asa, mai rosiatica..." - Nea Toma din Medeleni