Neamtul - Germanul Mani simte romaneste

Manfred Neumann, zis Mani, dezvaluie "secretele integrarii" in Phoenix.

Deci, in septembrie 1970, l-am intalnit, mai intai, pe Nicu, doar pe el. Nicu era impreuna cu un prieten de-al meu, de nationalitate germana, «Scooby Doo Rudeski», din Timisoara, care canta la violoncel. Cei doi produceau muzica intr-un magazin de profil. Eu am ajuns intamplator acolo si patronul magazinului mi-a spus sa ma duc la ei, sa arunc o privire. Erau niste personaje ciudate, ce interpretau o muzica stranie, astfel incat mi-am indreptat privirea spre acel loc. M-am dus spre ei si am vorbit cu prietenul meu, germanul, care ma cunostea. Acesta i-a spus lui Nicu ca eu cantam la vioara si as fi dorit sa cant cu ei. Si am inceput sa fac muzica impreuna cu ei. Deoarece, chiar de la inceput, a fost vorba despre o «dragoste la prima vedere»", muzica respectiva mi-a mers la inima.

TRUPA. De atunci, am cantat in aceasta formatie patru persoane, un violoncel, doua viori, chitara si vocile. Am cantat timp de un an, un an si jumatate, sustinand numeroase concerte si repetitii, facand muzica toata ziua, de dimineata pana noaptea tarziu. Era vorba despre muzica grupului Phoenix, in vechea componenta. Cantecele erau compuse in limba romana, cu exceptia catorva pe care le-am compus atunci. «Running» a fost una dintre piesele pe care le-am realizat atunci impreuna. Lucram contracronometru si, dupa un an si jumatate, ne-am mutat la Osnabruck, un orasel situat in nord, la 200 km de locul in care m-am nascut, unde am continuat inca un an, un an si jumatate. L-am cunoscut pe Tandarica, l-am intalnit pe Ioji, astfel incat grupul era pe punctul de a se reface. Apoi ei au plecat, dupa care cei ramasi au inceput sa petreaca mai mult timp impreuna si eu eram prin preajma lor. Alan, care pana atunci cantase la vioara, nu s-a alaturat trupei, deoarece se afla la Hamburg, cu alte treburi. Astfel incat el nu s-a prezentat pentru a canta cu grupul si eu i-am luat locul. Ulterior, mi-am facut propria mea trupa, Farfarello, deoarece era foarte greu sa facem bani. Ne amuzam si ne distram, dar nu ieseau bani, deci trebuia ca, intr-un fel sau altul, sa facem rost de bani. Am facut Farfarello, cu inca doi germani, si am inregistrat mare succes cu grupul respectiv. In cea de-a doua jumatate a anilor ’80 a fost ca o adevarata explozie. In doi ani am realizat 120 de spectacole de televiziune in Germania si in Europa: Elvetia, Austria, Olanda, Franta, Italia, pretutindeni. Farfarello a avut mare succes la vremea respectiva, dar ei au fost, bineinteles, influentati de muzica grupului Phoenix."

PROIECTE. "Am inceput in 1983, desi l-am intalnit pe Nicu in 1979. Timp de patru ani am fost impreuna cu Nicu, pentru ca apoi sa imi fac propria mea trupa. Deci din 1983-1984 si pana in prezent. Ulterior, am inceput sa fac bani cu Farfarello, in Germania si in alte tari, iar cu Phoenix cant din placere, cel putin. Imi fac timp, in masura posibilitatilor, pentru a participa la concertele Phoenix. Apoi am inceput sa fac muzica impreuna cu Phoenix si am sustinut multe concerte in Germania, mai mici sau mai mari, am participat si la emisiuni televizate, doua sau trei, am inregistrat un album. Si am avut parte de surprize la categoria «Newcomer», fiind singurul prezent in top. Am intalnit multi oameni interesanti, astfel incat a fost o perioada foarte frumoasa si foarte interesanta pentru mine, fiindca am invatat meserie, am invatat cum se conduce o trupa, cum poti deveni muzician. A fost ca un fel de scoala pentru mine. Acum cant impreuna cu Farfarello. Eu am infiintat aceasta formatie, componenta sa variaza intre trei si sapte membri, in functie de proiectele la care lucram. Am interpretat aceeasi muzica impreuna cu o orchestra simfonica, am inregistrat un disc si un videoclip. Si povestea continua, anul viitor fiind «plin»."