Nepotrivitul

Din start putem spune ca toti membrii trupei nu au abandonat niciodata protestul. Protestul fata de natura umana. Liviu Manescu e un exemplu viu...

Basistul trupei, Liviu Manescu, este patronul unei firme de catering. S-a nascut la Bucuresti, la 12 mai 1968. Specialistii spun, conform site-ului oficial al trupei, ca la nasterea lui Liviu stelele erau intr-o pozitie deosebita. A fi artist nu depinde numai de tine, ci si de configuratia astrala la momentul venirii pe lume... Gradinita, scoala si liceul le-a absolvit cu succes, desi nu a fost atras prea tare de buchiile cartii. Se pare ca la mijloc era o crunta nepotrivire de caractere. A terminat Scoala Populara de Arta si chiar Facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri, dupa care, inevitabil, a fost nevoit sa plece la armata, apt cum il stim.

LA ARMATA. In urma bucuriei cu care a intampinat aceasta institutie a statului, a fost trimis la batalionul disciplinar de la Ramnicu Valcea la vanatori de munte. La jumatatea stagiului militar a fost mutat la sanatoriul Campulung Muscel, de unde a si fost lasat la vatra. Interesul pentru viata, cu toate fatetele ei, l-a determinat sa intre in afaceri, sa deschida chioscuri, magazine, baruri, restaurante. Din nefericire, a avut parte de o cadere vertiginoasa, fiindca elita n-are simtul umorului. Printre pasiunile sale se numara calatoriile, sporturile extreme, cainii, jocurile periculoase, dar si legaturile dubioase.

DETALII. Crede ca datoria artistilor este aceea de a trage un semnal de alarma. Artistul reprezinta mai multi oameni, iar daca bucuriile simple ne scapa printre degete, nu putem fi fericiti in totalitate. Se pare ca toti cei care le asculta cantecele se regasesc in versurile lor si cred ca progresul tehnologic ne impiedica sa traim asa cum trebuie, iar de asta doar noi suntem vinovati.

In afara talentului evident, Liviu are si o alta calitate necesara unui profesionist: o atentie deosebita pentru detalii. Superficialitatea prezenta zi de zi in viata noastra ne marcheaza fara sa vrem, asa ca singurul remediu ar fi sa ascultam mai multa muzica buna, sa citim mai des, sa zambim mai mult si sa fim mai buni unii cu altii. Mai este ceva care nu ii lipseste lui Liviu: bucuria cu care incepe sa traiasca fiecare zi si veselia molipsitoare.

Lumea ii considera aroganti. Habar n-au de ce. Ei nu fac nici un efort sa-i convinga ca ar fi altfel. Au totusi multe temeri si multa nesiguranta fata de profesia lor. Aroganta vine din prea multa siguranta. La ei nu este cazul. De blazare se tem cel mai mult, mai ales ca se ia. Ce-l deranjeaza pe Liviu? Ca oamenii nu au proiecte pe termen lung. Traiesc fara sa se gandeasca la faptul ca viata se termina odata si odata. Oamenii se blazeaza pentru ca nu fac ceea ce le place.

Gradinita, scoala si liceul le-a absolvit cu succes, desi nu a fost atras prea tare de buchiile cartii. Se pare ca la mijloc era o crunta nepotrivire de caractere