x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Noi, oltenii

0
Autor: Pompiliu Kostas Radulescu 29 Mai 2006 - 00:00
Noi, oltenii


LA MASA
Calatorului ii sta bine cu drumul si gazdei cu masa pusa.

Coridorul miroase a vinilin. Dincolo de usa care plange cu scart si-mi zice c-a fost fortata in cateva randuri sa se deschida te miri cui, zabrele din lemn impart tapetul cauciucat in petice inflorate. In relief. Usi maro, stanga, usi maro, dreapta. 415. Imi las camera in urma si, prin holul cu fasoane de bordel vietnamez, cobor in hol. Nu stiu Iancu ce-ar zice azi, dar Jiul asta mie-mi pare ca nu prea curge cum ar trebui.

BON JOUR CUPLET. Domnul Tudor Gheorghe ne asteapta in parcarea hotelului. Vizavi (sau vis-Ã -vis, cum scria pe vremuri pe indicatoarele de pe trotuarul din fata ambasadelor) de Teatrul National. Din Craiova, logic!

"Hai, ca ne-asteapta tata de-o ora!". Urcam in viteza, care pe unde apuca (eu in fata, na!) si ia-ti roatele la spinare. Descoperim America, adica cel mai scurt drum pana la iesirea din oras, ca noua ne-a luat vreo juma’ de ora, si "bine ati venit in Podari...!". "Tovarasi!", sare Tudor Gheorghe de cum patrundem in intravilan. "Asta scria pana saptamana trecuta! «Bine ati venit in Podari, tovarasi!» Ce fraieri! asta era tot farmecul! Bine ca n-au luat si reclama cu Muzeul RSR!".

La o rascruce, bun loc, oprim. "Bardezi", sta scris alaturi pe un perete. Un bardez, doi bardezi... Ce Dumnezeu or fi aia bardezi!? Daca-i ieftin, iau si eu vreo trei, ca nu se stie cand iti trebuie unu’ si n-ai! "Uite-l si pe mosu’!", imi incurca planurile (de viitor, evident!) Tudor Gheorghe. De pe bancuta din fata bisericii, domnul Tudor senior, se porneste sprintar catre noi.

"Hai, sa luam ceva din piata ca sa scap mai repede de voi", ne biciuieste (burtile) maestrul (azi, bucatar!).

PE VAL. Manje, manje! (si-anume ce, scrie-n dreapta!) Baui un stropsor de afinata, un stropsor de tuiculita, ba inca si-unu’ de vinisor. Stau in capul mesei. Vizavi, familia Tudor. Doamna..., un senior..., un junior...., inc-un junior... Doi juniori...? Hm... Aici colegele mele Dana si Mara... Dincolo Monica, cealalta colega... Ce face fetele? Va simteti bine? Mai are cineva carnet de conducere in afara de mine...?

Mai stau trei tamvaie si plec, cum zicea Marin Moraru intr-o statie, candva. Asa ca avem toate sansele sa ne prinda seara pe-aici. Si ce rau mi-ar parea. Da’ cu sticla a brumata ce facusi, zic, ce facusi...?A brumata..., sticla, zic...


Pentru ca seamana (vrea, nu vrea) si-n spirit cu tatal sau, Tudor junior i-a facut domnului Tudor senior afisul unui spectacol, dupa cum toti trecatorii prin bucataria familie pot admira pe usa

COPANE DE CURCA LA TIGAIE

"Lectia numarul unu: in bucatarie trebuie sa nu te grabesti niciodata! Lectia numarul doi: iei doua copane de curca si le pui peste noapte intr-o marinata cu condimente. Adica ce-ti place, dar nu uita de boia. Le pui intr-o tigaie, adaugi niscai supa de carne si le lasi sa fiarba inabusit la foc mic. Daca scade, mai adaugi supa pana s-au fragezit. Aici intra in functiune lectia numarul unu. Unii mai dau si o lecuta la cuptor sa prinda si niscai rumeneala. Se papa cu cartofi la cuptor si-ti stopesti gatlejul din cand in cand cu vin alb." (Tudor Gheorghe)

OLTEANUL, LIMBA ROMANA SI BUCATARIA FRANTUZEASCA

"Am avut o perioada teribila in viata mea, datorita relatiei pe care o aveam cu domnul Jean-Marie Curiol, lector de limba romana la Universitatea Jean Molentrois din Lyon. El obliga studentii la limbi romanice, dincolo de franceza si italiana, sa invete limba romana. Si cum facea asta? Preda limba romana cum invatam noi cand eram copii rusa. Adica un fel de "sa invatam limba romana cantand".
A luat un prim disc de-al meu si facea lectii pe cum canta Tudor Gheorghe! Asa ca atunci cand am concertat pentru prima oara la Paris, am avut surpriza ca studentii sa cante impreuna cu mine toate versurile pieselor, pentru ca invatasera limba romana pe muzica mea! Probabil ca s-a dus vorba despre artistul asta roman care canta nu stiu cum. In perioada in care n-aveai voie sa pleci in strainatate decat din doi in doi ani, eu ajunsesem sa tin chiar un fel de cursuri la acea universitate. Mereu se imbogatea repertoriul, mereu copii cantau, mereu sala se umplea. Atunci am invatat si eu la randul meu ce inseamna bucataria frantuzeasca." (Tudor Gheorghe)

BURGUIGNON LA FRANCE 3

"Ca urmare a succesului de la Universitatea din Lyon, am fost invitat intr-o emisiune la France 3. In cabina de machiaj, un ins care se pregatea sa intre pe platou m-a invatat un fel traditional de mancare din zona Rhone-Alpes. Topesti unt intr-o tigaie, pui muschi de vita, tai cuburi, acoperi cu vin rosu si lasi sa fiarba indelung. Faci un sos alb dintr-o lingura de faina si jumatate de pachet de unt si stingi cu zeama din tigaie. Pacat ca se face cu vita, iar noi avem vaca, pusa la jug, mulsa si timisa la abator cand a iesit la pensie!" (Tudor Gheorghe)
Citeşte mai multe despre:   gheorghe,   tudor,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de