Pe aici a trecut ciuma

Cel mai mare spital din toata Moldova, purtand numele Sfantului Spiridon, s-a nascut in urma unei epidemii de ciuma.

Ciuma, sau moartea neagra, cum mai era numita aceasta boala necrutatoare din trecut, si-a facut aparitia in Iasi in mai multe randuri. In diferite scrieri istorice gasim consemnate epidemii de ciuma care au afectat Iasii la anii 1645, 1734, 1770, 1783, 1799 si 1830. Sigur ca duhoarea ciumei afectase si mai inainte aceasta parte a Moldovei, avand in vedere cronica lui Miron Costin (1633-1691), care avea cunostinta despre aceasta: "Cu chipul ciumii era boala, ca i-au iesit si bolfa la o mina, insa nu era ciuma, ci direapta lungoare carii boale ii dzic doftorii maligna", cu acest fel de boala arata cronicarul ca a murit Stefanita-Voda.

BUCIUM. Sa ne intoarcem insa la adevarata ciuma, boala care a facut, se pare, 25 de milioane de morti in Europa medievala. Cati vor fi murit si la noi nu stim, dar cu siguranta ca oamenii erau ingroziti si, de cum vedeau semnele bolii, purcedeau la izolarea bolnavilor in locuri departate de orase, in asa-numitele lazarete. Un astfel de loc se afla putin dupa 1700 pe Magura Iasilor, pe drumul spre Bucium, unde se afla astazi Schitul Tarata.

O inscriptie de la Spitalul "Sfantul Spiridon" din Iasi atesta legatura dintre acest asezamant medical si lazaretul infiintat pe langa schitul din Magura Iasilor: "In anul 1761, domnul Ion Theodor Calimach inchina Casei Sf. Spiridon Schitul Magura Iasilor, care in anul 1734 s-a infiintat (…) si ca aceasta inchinare se face cu invoirea epitropului Schitului, Stefan Bosie, ca sa fie acolo spital de izolare pentru ciumati".

BOLNITA. Preotul Marian Timofte, parohul Bisericii Sfantul Spiridon din Iasi, a spus in legatura cu inscriptia de la intrarea in lacas: "Pe acest loc a mai existat cel putin o biserica de zid, cunoscuta si inaintea aceleia cel putin o capela, un paraclis, unde se afla icoana facatoare de minuni a Sfantului Spiridon, si cel mai probabil o bolnita, adica un vechi asezamant medical care functiona pe langa Manastirea Sfantul Spiridon. Anul 1704 este anul ctitoririi primei biserici. Aici era o capela unde se afla aceasta icoana facatoare de minuni. S-au construit intai spatii pentru bolnavii veniti aici si asa a luat fiinta si manastirea, ai carei calugari erau nevoiti sa acorde asistenta medicala cat se pricepeau, si tot astfel s-a format si spitalul, din nevoia de tratare a bolnavilor. Vindecarile facute prin invocarea Sfantului Spiridon au ajuns la dimensiunile unui fenomen si au dus la construirea spitalului".

Bolnavii din lazaretul de la Bucium au migrat astfel chiar in inima Iasilor, la bolnita de pe langa Manastirea Sfantul Spiridon. Se stie ca jitnicerul Stefan Bosie a cumparat toate terenurile si casele din Ulita Hagioaiei, actualul bulevard al Independentei, si le-a daruit spre folosul bolnavilor. Stramutarea bolnavilor din Magura Iasilor pe langa icoana facatoare de minuni din Ulita Hagioaiei s-a produs treptat, dar in mod hotarator dupa 1743, cand boierul Bosie a facut achizitiile amintite.

SPITAL. "Hrisovul dat de domnitorul Cehan Racovita arata ca Spitalul Sfantul Spiridon s-a nascut la 1 ianuarie 1757. Dar noi stim ca el functioneaza cu mult mai inainte, cand boierul Stefan Bosie a facut o bolnita pentru ciumati in afara orasului, spre Bucium si dupa aceea a cumparat pamanturile pe care se afla acum spitalul, unde este, sa zicem, kilometrul 0 al orasului. La inceput s-a construit biserica si apoi prima aripa a spitalului. Scopul bolnitei era de a-i ajutora pe oamenii saraci si pe cei neputinciosi. Bolile cele mai frecvente pentru care erau adusi oamenii aici erau numite «boli lipicioase», pentru ca erau contagioase", istoriseste prof. univ. dr. Eugen Tarcoveanu, seful Clinicii nr. 1 Chirurgie a Spitalului "Sfantul Spiridon". Dintre aceste boli, desigur, cea mai lipicioasa era ciuma.

Jitnicerul Bosie, la inceput, si boierii N.V. Kogalniceanu, Vasile Roset si Anastasie Lipscanul, mai apoi, au facut donatii importante bolnitei. Ei au fost asadar intemeietorii Epitropiei Sfantul Spiridon.

Numele lui Constantin Cehan Racovita, domnitorul Moldovei, inseamna foarte mult pentru inceputurile medicinei romanesti, dar mai ales pentru medicina din Iasi. Inspirandu-se din organizarea spitalelor turcesti, care la randul lor erau constituite dupa viziunea celor din Europa Occidentala, domnitorul Racovita initiaza o reforma a Epitropiei Sfantul Spiridon din Iasi. A luat drept exemplu si asezamintele spitalicesti organizate pe langa Manastirea Coltea de Mihai Cantacuzino. Hrisovul lui Racovita confera spitalului statutul de institutie publica. In plus, domnitorul face si el danii importante: mosia domneasca de la Targu Ocna, "cu tot cu dealul de unde se scoate sarea", precum si locul domnesc din targul Galati.

EPITROPIA. Cehan Racovita a fost animat spre sustinerea asezamantului medical de la Sfantul Spiridon dupa o intamplare tragica din viata sa. Medicul italian al curtii i-a prescris un tratament gresit Doamnei Moldovei: in loc sa fie tratata ca o femeie insarcinata, a primit tratament contra constipatiei. Dupa ce tratamentul gresit a omorat-o pe sotia sa, domnitorul a hotarat sa construiasca un spital deservit de personal competent. Patrimoniul Epitropiei, care administra fondurile spre folosul bolnavilor, a crescut an de an considerabil, fiecare domnitor inzestrand-o cu bani si mosii, la fel facand si boierii cu dare de mana. Epitropia Sfantul Spiridon avea nenumarate terenuri arabile, vii, paduri, iazuri, dar si casele de odihna de la Slanic Moldova si de la Vatra Dornei, iar evidentele contabile pastrate in documente arata ca era atat de bine organizata, incat nu se putea fura nimic din vastul sau patrimoniu.

A functionat perfect pana la 1948, cand regimul comunist a interzis aceasta forma de coexistenta intre spital si biserica. Sub numele de Fundatia "Epitropia Sfantul Spiridon" se incearca astazi reinvierea traditiei filantropice de odinioara.

Spitalul Sfantul Spiridon s-a implicat in toate momentele grele ale Iasilor si ale Moldovei. Ultima epidemie de ciuma a fost la sfarsitul lui 1829 si pe parcursul lui 1830, si dupa cutremurul din acel an a urmat si o invazie de lacuste. In plus, holera din 1830-1831 s-a adaugat si ea ravagiilor precedente. Aceasta ultima boala l-a rapus pe insusi protomedicul Iasiului, ca si pe multi confrati medici de aici. "In timpul celui de-al doilea razboi mondial, spitalul s-a mutat cu totul la Alba-Iulia, a devenit spital de granita, s-a imbarcat cu tot cu profesori si medici, functionand acolo", spune profesorul Tarcoveanu. Reconstructia dupa bombardament a fost destul de costisitoare. Dupa perioade de glorie si decadere, saracit prin confiscarea averilor epitropiei sale, Spitalul Sfantul Spiridon din Iasi a cunoscut cea mai rea ciuma, care l-a si invins intr-un fel: comunismul. I-au fost confiscate averile, astfel ca a ramas la mila statului, desi acest spital care a dat atatea performante medicinei romanesti a continuat si continua sa fie cel mai mare spital din intreaga Moldova. Si astazi este foarte sarac, dar, in ciuda acestui fapt, cel care i-a fost si director, profesorul Eugen Tarcoveanu, spune ca "autoritatile prefera sa faca spitale noi, in loc sa reabiliteze spitalele care exista deja". Cu toate acestea, medicul iesean n-ar pleca intr-un spital nou, ramane aici, pentru ca si-a lipit inima de Spiridonie.

"Aici s-a nascut scoala de medicina din Iasi. Chirurgii de aici se duceau la congres la Berlin si aratau colectia de calculi renali scosi la operatie si erau si premiati pentru aceasta. Medicina de la «Sfantul Spiridon» era europeana" - prof. univ. dr. Eugen Tarcoveanu, seful Clinicii nr. 1 de Chirurgie, Spitalul "Sfantul Spiridon" din Iasi

"Am avut ocazia de multe ori sa am in asistenta de la slujba foarte adesea medici, chiar cadre universitare. Lucrul acesta ma incurajeaza si ma bucura, pentru ca ei conteaza pe ajutorul lui Dumnezeu in actul medical si este foarte important acest lucru" - parintele Marian Timofte, preotul paroh al Bisericii Sfantul Spiridon din Iasi

CISMELELE GEMENE DE LA SPITAL

La intrarea in Spitalul Sfantul Spiridon se afla o pisanie ce spune despre minunata apa care curgea prin cele doua cismele aflate de o parte si de alta a intrarii. A fost prima aductiune de apa din Iasi, din bazinul de pe Dealul Copoului.

BISERICA SI SPITALUL SFANTUL SPIRIDON SUNT LEGATE

"A ramas aceasta legatura dintre spital si biserica pana in ziua de astazi. Este cunoscut lucrul acesta si astazi, multi vin aici inca inainte de a se interna in spital, se inchina pios la icoane, special la Sfantul Spiridon. Altii vin aici dupa ce s-au vindecat prima data, si am avut ocazia sa constat eu insumi - nu sunt decat de un an si putin timp - , dar am vazut persoane care au venit din recunostinta, sa le multumeasca lui Dumnezeu si Sfantului Spiridon pentru vindecarea pe care au avut-o de boli grele. Cunosc cazuri de bolnavi carora li s-a dat un verdict grav, medicii spuneau ca nu mai traiesc decat foarte putin si au fost sfatuiti sa mearga acasa sa moara la casa lor. Si ei vin acum, dupa zece ani, sa multumeasca pentru vindecare. Cu bucurie am aflat si de cazul unor cadre medicale, profesori de aici din spital, ca si ei accepta faptul ca unele vindecari nu sunt rationale, n-au logica din punct de vedere stiintific", a spus parintele Marian Timofte, de la Biserica Sfantul Spiridon din Iasi.

REVENDICARILE FUNDATIEI EPITROPIEI

Fundatia "Epitropia Sfantul Spiridon" are procese de revendicare a unor terenuri care i-au apartinut in trecut. Profesorul Eugen Tarcoveanu a declarat in legatura cu aceasta: "Facem aceste revendicari de teren, pentru ca astfel ne mai putem ajuta financiar. Avem si un donator ca pe vremuri, ne-a donat un hectar si jumatate de teren. Stiind el ca stramosii lui au dat teren spitalului pe vremuri, a dat si el. Cei care dadeau ceva erau scrisi pe pereti, sa-i vada lumea, dar bineinteles ca s-au stricat inscriptiile, pe vremea lui Ceausescu nu era voie. Epitropia era o institutie care a functionat asa de bine, incat ar fi pacat sa n-o reinviem. Ei aveau atunci sistemul de medicamente compensate, la 1800, nu l-am inventat noi astazi".

CIMITIRUL CIUMATILOR DE LA SCHITUL TARATA

Crucea de la mormantul unui ciumat din cimitirul de la Schitul Piatra Sfanta (Tarata) Pe drumul care duce la Bucium, la cativa kilometri de Iasi, langa satul Pietrarie, intre codrii de pe Magura, se afla un schit micut, cu un nume de o rezonanta aparte: Piatra Sfanta sau Tarata. I se spune astfel pentru ca, mai ales in trecut, se afla aici un tip aparte de piatra poroasa, care se sfarama. Nu se stie exact anul ctitoririi asezamantului monastic, dar la 1732 era aici o biserica de lemn. Doi ani mai tarziu, Grigore Ghica Voda si fiul sau, Matei Ghica, au zidit pe locul daruit de Dimitrie Bosie, cu acordul fiului acestuia, Stefan, in locul bisericutei de lemn, o biserica de piatra. Tot atunci s-a infiintat aici primul lazaret, loc unde erau tratati bolnavii de ciuma, care facea ravagii la acea data. Locul din Magura Iasilor a fost donat bisericii de Dimitrie Bosie, tatal celui care va fi primul epitrop la Sfantul Spiridon din Iasi. Initial, destinatia terenului daruit era de cimitir pentru cei morti de ciuma sau de alte boli molipsitoare, fiind in afara orasului. Astfel, la 1734 s-a infiintat aici prima forma de organizare sanitara contra ciumei. Este adevarat ca mai mult decat de a fi izolati si tinuti in carantina, bolnavilor nu prea aveau ce sa le faca monahii care ii ingrijeau. In cartea "Epitropia Sfantul Spiridon" (coautori - Eugen Tarcoveanu, Ion Chiriac, Mihai Litu, Oana Epure) este scris: "Calugarii, slujitori ai schitului, se intrec si ei in a fi cat mai de folos in sporirea mijloacelor materiale si in dezvoltarea posibilitatilor proprii de prevenire si ocrotire a populatiei in fata unor epidemii, potrivit destinului crestin ortodox caruia i s-au consacrat". Astazi, schitul are 11 calugari care, desi atat de aproape de Iasi, traiesc monahismul dupa toate legile lui. Cresc animale, cultiva pamant, lucreaza si la noua constructie a bisericii inceputa din banii dati de o familie romaneasca din America, se indeletnicesc cu apicultura si cu munca in atelierul de tamplarie. Pe Dealul Repedea, din apropiere, auzim ca inca mai traiesc in asceza cativa calugari pustnici. Privim spre coama dealului si modernitatea ne raspunde cu zgomotele unui gater. Parintele staret, Christofor Ruxandu, ne povesteste cate ceva despre schit si adauga cu bucurie: "Vara, la hramul vechii biserici Adormirea Maicii Domnului, turistii si pelerinii vin pe jos pana aici din Iasi pentru a asista la slujba". Daca au cunostinta pelerinii ca aici a fost candva lazaretul ciumatilor din zona, nu stim. Dar urmele ciumei au ramas la Schitul Piatra Sfanta si se vad. Printre mormintele din cimitirul din curtea schitului se gasesc trei cruci care atesta ca acolo au fost ingropati oameni rapusi de ciuma. Le privim, le fotografiem, dar parca avem si o usoara strangere de inima. Pe aici a trecut ciuma.