Isley Brothers vs Michael Bolton - procesul de plagiat cu cele mai mari daune din istoria muzicii.

Procesul de plagiat al piesei "Love is a wonderful thing" a durat, in total, sapte ani. Piesa cu pricina a fost scrisa in 1966 de Isley Brothers. Cantecul n-a facut obiectul vreunui album, ci a fost editat doar ca single de United Artists. Michael Bolton a vandut cu piesa cu acelasi nume peste 10 milioane de albume si este castigatorul unui Premiu Grammy.

50 Cent a fost judecat si gasit vinovat de plagiat

SUBCONTIENTUL COPIAZA! In 1994, un juriu a gasit ca hitul pop al anului 1991, "Love Is a Wonderful Thing", a incalcat legea copywrite-ului cu referire la cantecul cu acelasi nume, al fratilor Isley. Curtea a respins motiunea lui Bolton pentru un nou proces. Procesul a fost anevoios, s-a intins pe numeroase tendinte de analiza a celor doua piese. In cazurile moderne, teoria plagiatului subconstient a fost deseori aplicata. Este celebru cazul ABKCO Music vs Harrisongs Music, in care George Harrison fusese acuzat de plagiat. Pana la urma, Curtea a gasit ca piesa "He’s so fine", scrisa de The Chifdfons, a fost copiata neintentionat de George Harrison. Rezultatul acestei feste a subconstientului unuia dintre membrii trupei Beatles s-a numit "My sweet lord". In cazul Isley vs Bolton, fratii Isley au dezvoltat in instanta patru feluri principale prin care Bolton ar fi putut asculta, in timp, piesa plagiata, demontand astfel ideea de copiere inconstienta, cum declarase Bolton. In demonstratie a fost invitat dr. Gerald Eskelin, expert muzicolog. Acesta a depus marturie cum ca cele doua cantece impart aceleasi elemente: fraza, ritm, cadenta, pasaje instrumentale, relatie text/refren. Iar "reconstituirea" s-a intins pana la ultimele masuri din piese. In replica, Bolton si Andrew Goldmark (cel de-al doilea autor al piesei) au venit cu expertul lor, muzicologul Anthony Ricigliano, care a declarat, sub juramant, ca este vorba doar despre elemente comune celor doua piese, mai exact "insiruiri asemanatoare de note", nicidecum de plagiat. Intr-un final, Curtea a decis in favoarea reclamantului, Isley Brothers, iar Michael Bolton a fost obligat, prin decizie judecatoreasca, alaturi de intreg staff-ul, sa suporte daunele. In decembrie 1996, Curtea decide si cum sunt repartizate, ca sume, daunele: lui Sony Music (compania cu care Bolton se asociase) ii revine de plata suma de 4.212.838 de dolari, lui Michael Bolton, 932.924 dolari, lui Andrew Goldmark (coautor) 220.785 de dolari si publisher-ului 75.900 de dolari. Evident, toti au facut apel.

LUTHER CAMPBELL VS 50 CENT In procesul intentat de Luther Campbell lui Curtis Jackson, alias 50 Cent, Curtea a dat castig de cauza reclamantului, adica lui Luther Campbell. El l-a acuzat pe 50 Cent de plagiat, obiectul disputei fiind piesa "In Da Club", inclusa pe albumul "Get Rich or Die". Cantecul care ar fi stat la baza "inspiratiei" rapperului este "It’s your Birthday", de pe albumul "Still a Freak for Life" si scris de Campbell in anul 1994. Acesta din urma a declarat in instanta ca cele doua piese au aceleasi tonuri si aceeasi linie melodica. Si, in plus, versurile sunt aproape identice, pe diferite parti ale piesei lui 50 Cent. Procesul s-a incheiat in ianuarie 2006. Sam Cooke l-a chemat in instanta pe Bruce Springsteen, acuzandu-l ca i-ar fi furat versurile piesei "Meet me at Mary’s Place", scrisa in 1964. Cantecul care poarta semnatura lui Springsteen este "Mary’s Place". Citește pe Antena3.ro Un ciclon lovește România: Cod galben de ninsori și viscol în mai multe județe din țară. HARTA zonelor afectate de vremea rea S-a demonstrat asemanarea izbitoare a versurilor celor doua piese: Springsteen - "Mary’s Place": "Meet me at Mary’s place / We’re gonna have a party". Cooke - "Meet me at Mary’s Place": "Meet me at Mary’s place / We’re gonna have us a ball today"