Din sumar: In ""deal"" la Sorescu / Cuibul lui Rebreanu / Pe poteci, la Paltinis / In Hordou / Morometii fata cu Uniunea / Codrii lui Eminescu, revendicati / Satul de lacrimi fara leac / Fara urmele lui Cioran si Goga / Cartierul lui Nica si al lui Apetrei / Locul care inghite vieti / Casa Slavici, in dizgratie! / Pro literatura rurala / Medeleni sau intamplarea

Satul condimentat

A compara la rece satele regasite in scrierile literare, indubitabil sulemenite de subiectivismul autorilor, de dragostea lor pentru locul de bastina, cu corespondentele lor din realitate, este un act care poate fi privit drept un tertip al cusurgiilor, tertip ce poate fi supus oprobriului bunului-simt. Injuriul adus ideii ar fi - desigur, din prisma aceasta - crearea unui oximoron previzibil, lipsit de spontaneitate si, pe deasupra, lesne de obtinut. Caci, stim cu totii, omul isi sfinteste locul, iar odata dus, timpul, ca o acetona, vine si sterge toata policromia perceptiilor sale. Noi am urmarit insa altceva. Am recitit despre satul de odinioara, atat de mestesugit zugravit de valorile noastre literare, si am plecat care incotro - doar crescuse precum un cozonac in ochii nostri - , sa-l vedem pe viu.

Sa scotocim un pic obarsia celor nouazeci si noua de procente de transpiratie, singurul suport palpabil al scrierilor lor, de altfel: casa in care si-au dospit reveriile, ulitele pe care au copilarit, dealurile, pasunile, padurile pe care, vorba poetului, le-au "cutreierat". Apoi am scris despre satul de azi. Am scris despre satul de azi condimentandu-l fie dulce, fie acrisor, cu putin Eminescu, cu putin Blaga, cu putin Sorescu, cu putin Preda, cu putin Slavici, cu putin Creanga, cu cate putin din fiecare. Serviti-va, luati ce doriti!