Spre munca, in pas de defilare

Muncile agricole si instructia pentru defilare: caznele de pe vremea comunismului.

Trimis cu forta la oaste, soldatul era utilizat imediat in campaniile agricole. Urma cu intarziere si instructia, facuta in paralel cu sedintele de partid. Nu viza pregatirea pentru apararea patriei, ci mai degraba invatarea pasului de defilare pentru paradele organizate cu ocazia sarbatorilor comuniste unde era proslavit comandantul suprem, Nicolae Ceausescu.

TARLAUA-POLIGON. Trageri de zi si de noapte, cu harletul, furca, coasa si chiar baioneta. Ultima, pentru depasunat porumbul! Este ipostaza umilitoare a soldatului pe vremea socialismului. Dublata de instructia festivista, de mantuiala. Ambele erau condimentate cu multa umilinta, servita din plin prin intermediul racanilor de rand, de exemplu, un cioban ajuns caporal, un grajdar avansat sergent, un tractorist devenit plutonier.

Muncile grele executate, cat si instructia de parada reprezentau un mijloc de folosire abuziva a fortei de munca si preamarire a socialismului. Norme faraonice pentru munca impusa, uneori imposibil de realizat. Cote "lustruite" cu zel in special la muncile agricole prin ostasi. Si la instructia militara, mecanismul functiona pe acelasi principiu: la trageri, soldatilor care nimereau prin tufisuri, departe de tinte, li se trecea pe hartie "foarte bine".

SETE SI FOAME. Cristian Niculescu (39 de ani), din Iasi, isi aminteste de bataia de joc din armata. "Nu era o munca deosebit de grea - cules porumb, spre exemplu, dar trebuia sa indeplinim niste norme imposibile. Si conditiile de trai, de lucru erau execrabile." Erau campati undeva in apropierea Giurgiului. Au suferit cumplit de foame si chiar sete. "Culmea, ne dadeau apa rationalizat, era o plosca soldateasca de cinci litri la vreo zece insi. Intr-o zi a trecut un taran cu o caruta plina de pepeni si a scapat mai multi intr-un sant. Au tabarat zeci de soldati sa manance bucatile sfaramate, pline de tarana, imprastiate pe camp… Cu mancarea era si mai greu. Aveam un coleg de peste 100 de kilograme, care, in urma efortului si a foamei, a ajuns la 60 de kilograme. Mancarea principala era o ciorba zemoasa, aproape transparenta, peste care, daca vedeau ca nu ajunge, turnau apa, apoi ne dadeau conserve trecute de termen, cate una la patru-cinci insi, de la care unii se si imbolnaveau…"

MARSUL MORTII. La instructie, pe poligon, soldatii erau bataia de joc a unor gradati. Daca nu bateau pasul de defilare ca lumea, "pufanii" erau pusi sa curete arma cu ditamai incarcatorul in gura ori erau obligati sa masoare dormitorul cu un bat de chibrit. "Apoi ne bagau sub pat si ne comanda drepti, de trebuia sa ne ridicam cu el in spate. Matura intreaga cazarma cu noi. Si cea mai tare miscare de lupta era cea cu baioneta cuplata la arma: «impungeti», de parca era mare filosofie in aceasta chestie. Parca eram vite: «impungeti!», repetau ei, asta era instructia. O mare pierdere de timp a constituit-o stagiul militar", precizeaza Niculescu, care a facut armata in anii ’80. Pentru el, cea mai insuportabila cazna erau marsurile in pas alergator cu masca pe figura. Avea astm, dar chiar si asa a fost recrutat. "Ne alergau pana la lesin. Simteam ca mor, dar trebuia sa alerg kilometri in sir, cu echipament de zeci de kilograme, a fost cel mai greu lucru, ceva atat de putin suportabil nu am mai facut vreodata. Un adevarat mars al mortii", precizeaza Cristian Niculescu.

CONDITII. Un alt exemplu de participare la munci agricole si instructii vine de la un TR-ist. Experientele prin care a trecut nu sunt cu mult diferite de cele ale soldatilor in termen. "Dimineata, aproape de tarla, pe racoarea teribila a toamnei, ne dezbracam la bustul gol si ne fugareau pe camp de nebuni pentru a ne inviora, chipurile. Apoi mancam o ciulama de fasole ranceda, fara ulei, beam un ceai fara zahar, eram incarcati ca vitele intr-un tractor stirb, fara geamuri, sau direct intr-o remorca si basculati in campia Dunarii, la Calarasi. De dimineata pana seara, cocosati peste tufele minuscule trebuia sa umplem tone intregi de gogosari in remorca. Cand oboseam si slabeam fara sa vrem ritmul eram purtati taras prin mlastini, drept pedeapsa".

MUNCESC SI PLANG. Daca erau putin in urma cu normele uriase, seara lucrau la lumina farurilor tractoarelor pana cadeau de oboseala. Pentru ei, noaptea insemna o secunda, ca o clipire din ochi. A doua zi o luau de la capat. Oameni care nu muncisera niciodata plangeau in pumni. "Aveam palmele pline de crapaturi, eram lesinati, cu fetele trase si trupurile vlaguite, slabite fizici. Locotentii care raspundeau de companie radeau de ei. Tocasera si in alti ani oameni de felul lor. "Cand au venit ai mei la mine si m-au servit cu o bucata de paine alba am izbucnit in plans, nu m-am putut abtine, imi venea sa intru in pamant, cinci minute nu am putut sa vorbesc de emotie, parca eram la puscarie, asa ma simteam". Ii venea sa dezerteze, sa plece cu ei acasa. La instructie, la Bacau, a fost la fel de rau, dar cel putin mancarea era un pic mai buna. "Atunci am probat cum este sa dormi in picioare."

DORMEAU MERGAND. "N-o sa va vina sa credeti, dar am facut un mars de razboi (o aplicatie), ceva obisnuit de altfel la cateva luni, am plecat noaptea la 3:00. Era o iarna geroasa. Ne-am dus incolonati la cantina si am mancat atunci, in creierii noptii, niste fulgi de cartofi in apa, fara ulei", povesteste Cristian Popescu, care a facut armata la Bacau. Apoi au plecat pe jos, in pas de alergare, in marsul vietii lor. Au facut cu armamentul si echipamentul greu in spate 30 de kilometri, cu masca pe fata, de au ajuns intr-o stare de epuizare de nedescris. "Niciodata nu am visat la o sticla de apa ca atunci cand am trecut pe langa fantana dintr-un sat." Dupa o zi si doua nopti de nesomn si efort, dormeau in picioare mergand. Simtea cum se trezeste cand se dezechilibra si se lovea cu cotul de colegul de alaturi.

IMBOLNAVITI IN ARMATA Soldatii dusi la munci dormeau in conditii de neimaginat, fiind invadati de plosnite. La instructie, lucrurile erau la fel de inumane. Unii se si accidentau. "Am avut un coleg care si-a pierdut un deget, altul s-a imbolnavit si a disparut dintre noi. Ne imbolnaveam de la masca de gaze, de fapt de la intregul echipament care era sub orice critica: bocancilor le ieseau cuiele, fiind foarte vechi - aveam picioarele zdrelite, ciuruite, numai o rana, se vedea sangele cum se scurgea pe sub talpi. Iar de la boneta uzata si mizerabila ne apareau tot felul de iritatii". PEDEPSE PENTRU SOLDATI Soldatii mancau in mai multe schimburi, contra cronometru. "Daca primeam peste, trebuia sa-l mancam cu tot cu oase, ca sa nu pierdem timpul… La muncile agricole, normele erau pentru superoameni, iar noi eram considerati suboameni. Trebuia sa curatam zilnic de porumb cativa kilometri de tarla si, in bataie de joc, mai veneau si ofiterii beti de furau din recolta. Cei mai putin invatati cu munca, neputinciosii, erau pedepsiti pentru neindeplinirea normelor. Faceau culcaturi si salturi prin balarii sau taras pe coate prin noroi si spini." DOCUMENTELE OFICIALE CONFIRMA TEROAREA DE ATUNCI In cadrul campaniilor agricole, armata avea al doilea rol ca importanta dupa organizatiile UTM, formate din tineri activisti, in frunte cu vestitii brigadieri. Un document extern bazat pe relatarile celor din tara confirma cele intamplate in armata in timpul regimului comunist. "Armata vine cu inventarul propriu de cazare, cheltuielile de cazare si intretinere sunt suportate de catre regimentele respective, soldatii fiind considerati in regim de cazarma. Ei se ocupa cu treburi mecanice fiind repartizati pe batoze, combine si incarcatul sacilor cu grau in camioane, lucrand dupa anumite norme. Cantitativ, munca lor este mare, dar lasa mult de dorit sub aspectul calitativ, producand pagube si risipa. Corturile militarilor sunt instalate in imediata apropiere a terenurilor de lucru", se arata in documentul pus la dispozitie de Dumitru Ivanescu de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" Iasi, care ofera si alte detalii: "desteptarea era la 4:00 si munca incepea la 5:00, la ora 12:00 se intrerupea o ora, pentru masa, si se continua pana la asfintitul soarelui, uneori dupa ora 19:00".