Trecatoarele amintiri

Ideolog al generatiei de la 1848, Alecu Russo este autorul volumului "Cantarea Romaniei", tiparit anonim.

Poetul, prozatorul si criticul literar Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819 in familia unui boier de vita veche, Iancu Rusu, proprietar de pamanturi intr-un sat pe valea Bacului, in Basarabia, Prodanestii Vechi, cu o situatie totusi modesta. Copilaria si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Pe la 1829, o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de tatal sau la studii in Elvetia.

LIBERAL IN GANDIRE. Pe bancile institutului scrie primele sale incercari literare. Majoritatea lucrarilor au fost scrise in limba franceza si au aparut postum in traducerea lui Vasile Alecsandri si Al. Odobescu. De pe acum, Russo se dovedeste un revoltat, cu un deosebit simt al dreptatii si al egalitatii, un liberal in gandire, fiind mai apoi ideologul miscarii revolutionare de la 1848 din Moldova. In 1850 se intoarce in Moldova, in tinutul Bistritei, unde tatal sau arendase niste pamanturi. Impreuna cu Alecsandri intreprinde o calatorie in tinuturile Neamtului, intrand in contact cu frumusetea folclorului, cu peisajul romanesc. Acestea toate, calatorii si impresii, devin material pentru celebra Piatra Teiului. Traseele sinuoase ale formatiei spirituale ale copilului si adolescentului Alecu Russo atat in tara, cat si in strainatate, mai ales in Elvetia, Viena, Paris si in diferite medii italiene, si-au pus amprenta asupra scriitorului.

"Daca este ca neamul roman sa aiba si el o limba si o literatura, spiritul public va parasi caile pedantilor si se va indrepta la izvorul adevarat: la traditiile si la obiceiurile pamantului, unde sunt ascunse inca si formele si stilul; as culege mitologia romana, care-i frumoasa ca si cea latina si greaca; de as fi istoric, as strabate prin toate bordeiele sa descopar o amintire sau o rugina de arma; de as fi gramatic, as calatori pe toate malurile romanesti si as culege limba" Alecu Russo

PRIETENII DE-O VIATA. Excursiile pe Valea Bistritei si Bistricioarei sau calatoriile la Viena, intamplari din Italia, din Venetia, Florenta, Roma si anecdote din viata pariziana l-au impresionat pe calatorul Alecu Russo, care a cunoscut astfel numeroase personaje, de la oficialitati inalte pana la functionari responsabili ai diverselor dregatorii. Toata aceasta perindare insa se termina in legarea unei prietenii sufletesti si spirituale, in care intrau V. Alecsandri, Ion Ghica, N. Balcescu, C. Negri, fratii Hurmuzachi. Pe de alta parte, un aspect mai putin comentat de cercetatori este acela al activitatii de actor amator. Obosit, dezamagit, abandonat, se retrage, din cauza bolii instalate irevocabil, din viata publica si renunta la intentiile literare. Moare in 1859.

UN EXIL MAI MULT DECAT RIDICOL In urma reprezentarii comediei "Jicnicerul Vadra", Alecu Russo este surghiunit la Manastirea Soveja. Acest ridicol exil, relatat cu atata simt al umorului si o nemascata ironie, s-a soldat cu descoperirea unei capodopere folcloristice, Miorita, incredintata spre publicare prietenului sau Vasile Alecsandri. Alecu Russo nu a fost ce se numeste un scriitor de profesie. El nu a cultivat o asemenea ambitie, doar a pus pe hartie experienta de viata, compusa din franturi de amintiri si din consemnari ale prezentului imediat.

O CULEGERE NICIODATA PUBLICATA De altfel, scriitorul Alecu Russo va fi recuperat de prietenii sai, in special de Vasile Alecsandri, si gestul bardului de la Mircesti vor fi intelese si puse in pagina de Al.I. Odobescu. In scrierile sale memorialistice de calatorie marturiseste ca va realiza o culegere de legende repovestite de el insusi si pomeneste de o "culegere de doine", a unor "comori adunate in timpul expeditiilor facute in muntii din preajma Pietrei". Numai ca pomenita culegere nu va fi niciodata publicata.

O BIOGRAFIE CARE ARE INCA NECUNOSCUTE In urma esecului miscarii revolutionare din Moldova, Alecu Russo pribegeste mai intai in Ardeal, pentru ca apoi sa se stabileasca la Paris. In 1851 se intoarce in tara. Zonele necunoscute ale biografiei scriitorului sunt multe, la fel si intrebarile fara raspuns. Ipotezele si controversele referitoare la familia sa, data, locul nasterii si al mortii au fost pe rand analizate, in speranta de a se reusi sa se dea la o parte perdeaua ce inca acopera inceputurile acestui destin. Relatiile dintre membrii familiei Russo, testamentele succesive ale capului familiei si sotiei sale, din care Alecu Russo este, inexplicabil, exclus, cu toate ca va deveni tutorele fratilor sai vitregi. El insusi noteaza anul 1819 ca fiind anul nasterii sale. Locul nasterii este o asezare de la nord de Chisinaul basarabean. Nostalgic, in "Amintiri", scriitorul s-a aratat total dezinteresat, chiar reticent, fata de primul segment al vietii sale, copilaria, mai ales ca-si pierduse mama in acea perioada.