Viata plina de infaptuiri

Munca sa continua in folosul credinciosilor si al Bisericii l-a recomandat pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina sa fie ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Romaniei.

Pictura murala din Resedinta Patriarhala, reprezentand momentul de la 21 octombrie 1948

Munca sa continua in folosul credinciosilor si al Bisericii l-a recomandat pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina sa fie ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Romaniei.

Dupa trecerea la cele vesnice a celui de-al doilea patriarh al Romaniei, Nicodim Munteanu, Biserica avea nevoie de un nou carmuitor, cel putin la fel de abil ca si predecesorii sai. Marele Colegiu Electoral Bisericesc, intrunit in capitala tarii la 24 mai 1948, a ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Romaniei pe mitropolitul Moldovei, Justinian Marina, "care s-a aratat vrednic prin statornicia sa in dreapta credinta, prin lucrarea fara preget in slujirile sale de pana acum, printr-o munca rodnica in folosul poporului si al Bisericii, printr-o blandete parinteasca indeajuns de cunoscuta, dand intru indeplinirea tuturor insarcinarilor si vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintita ascultare fata de Sfantul Sinod si de supunere fata de legile tarii" (din Gramata Sinodala de instalare).

1962. Patriarhul Justinian primeste la Bucuresti vizita Patriarhului Alexie al Moscovei si al intregii Rusii

CE SI-A PROPUS. La 6 iunie 1948, la ceremonia de investitura din aula Palatului Parlamentului si la cea de instalare din Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucuresti, patriarhul Justinian, atunci in varsta de 47 de ani, a enuntat problemele pe care doreste sa le trateze: pregatirea clerului in duhul Ortodoxiei si cerintelor vremii, pentru reintoarcerea la adevaratul apostolat; restaurarea monahismului romanesc; reorganizarea invatamantului teologic; perfectio-narea mijloacelor si metodelor de lucrarea pastoral-misionara a clerului; reintregirea bisericeasca si revenirea fratilor greco-catolici din Transilvania la matca ortodoxa; reinnodarea legaturilor fratesti cu toate bisericile ortodoxe; promovarea relatiilor ecumenice cu bisericile crestine, tratand cu respect popoarele necrestine, si altele. Imediat dupa numire a fost numit "Patriarhul Rosu", dar a reusit destul de repede sa demonteze aceasta preconceptie, pentru ca in activitatea sa patriarhiceasca a fost "calauzit de ganduri precise". La 19-20 octombrie 1948, Sf. Sinod a votat "Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane", Patriarhia avand acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adauga doua eparhii romanesti in "diaspora". Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, spunea ca: "Inainte de orice, Justinian Marina a fost arhitectul reorientarii depline, precise si sigure a preotimii noastre si a Bisericii, sub toate aspectele, in anii in care s-a dovedit imperios necesara si vitala aceasta reorientare."

REORGANIZARE. Ramane in Istoria Bisericii romanesti prin lucrarea sa "Apostolat social", prin care a stiut sa dea o noua orientare activitatii Bisericii in conditiile noi de viata instalate de regimul comunist. Principiile fundamentale si dispozitiile mai importante din Statut au fost dezvoltate in regulamente. In anul 1953, opera de legiferare a fost publicata sub titlul: "Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane sub Patriarhul Justinian 1948-1953". In timpul patriarhatului sau, literatura teologica s-a imbogatit cu lucrari noi in toate ramurile. Apostolatul Social al Patriarhului Justinian, tiparit in 12 volume (1948-1976), trateaza probleme cu caracter pastoral-misionar; liturgic, omiletic, catehetic, ecumenic. Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa a dat la lumina aproape toate cartile de slujba si doua editii integrale ale Bibliei, in 1968 si 1975.

In 1948 a inceput reorganizarea invatamantului teologic ortodox. De atunci si pana in 1989 au functionat doua Institute teologice de grad universitar (Bucuresti si Sibiu), si sase Seminarii teologice (Bucuresti, Buzau, Manastirea Neamt, Cluj, Craiova si Caransebes). Multi dintre colaboratorii patriarhului erau mari ganditori si educatori crestini, precum Dumitru Staniloae, Ioan G. Coman, Vladimir Prelipceanu si altii. La 15 septembrie 1976, Consiliul profesoral al Institutului teologic din Bucuresti i-a acordat titlul academic de "Doctor honoris causa".

REVENIRE. Patriarhul Justinian si-a indreptat atentia spre greco-catolici. Acesta i-a rechemat la Biserica Ortodoxa. In ziua de 21 octombrie 1948 a avut loc la Alba Iulia o Adunare populara de clerici si credinciosi greco-catolici din Transilvania care au revenit la ortodoxism. O alta realizare a sa este ca in 1950, pentru prima oara, Sf. Sinod a hotarat trecerea unor ierarhi, calugari si credinciosi romani in randul sfintilor si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra, iar canonizarea lor solemna s-a facut cinci ani mai tarziu.

CURAJ. La 19 martie 1968, Marina ii adresa lui Ceausescu o rugaminte plina de curaj: "Va rugam sa binevoiti a acorda norodului dreptcredincios din tara noastra putinta de a sarbatori, dupa datina, Craciunul, Pastele si Sfanta Maria Mare, trei sarbatori mari ale intregii crestinatati, asa cum fac crestinii de pretutindeni, chiar cei din tarile socialiste."

Cu prilejul sarbatoririi a 75 de ani de la nasterea sa, Justinian spunea: "Doua idei majore m-au calauzit in tot ceea ce s-a realizat in cei 28 de ani de patriarhat. Prima idee a fost si este unitatea Bisericii, asa cum a dorit-o si a cerut-o Mantuitorul Insusi. (...) A doua idee mare a fost preocuparea mea ca Biserica Ortodoxa Romana sa fie o Biserica vie, activa."

CE ARE UN INCEPUT TREBUIE SA AIBA SI SFARSIT Patriarhul Justinian a fost si un important restaurator de monumente istorice bisericesti, manastiri si biserici. In Arhiepiscopia Bucurestilor aproape ca a rectitorit toate manastirile existente. Patriarhul Justinian a intemeiat si noi ateliere de obiecte bisericesti. Preotilor si monahilor care au cazut victime represiunii regimului comunist, la iesirea lor din inchisoare, le-a asigurat postul in parohii si locuri de sedere in manastiri. Iar atunci cand, in urma decretului 410 din 28 octombrie 1959, autoritatile statului i-au cerut sa excluda din monahism pe cei care suferisera condamnari si arestari si sa-i scoata din manastiri pe fratii si monahii tineri, Patriarhul Justinian a refuzat sa aplice aceste masuri. A inchis ochii pentru totdeauna in seara zilei de 26 martie 1977, la varsta de 76 de ani, dupa o grea suferinta si o lunga perioada de spitalizare. A fost depus in mormantul pe care si l-a pregatit in zidul interior al Manastirii Radu Voda din Bucuresti. Pe crucea incastrata in zid sta scris: "M-am luptat lupta cea buna. Credinta am pazit. Am ajuns la capatul drumului vietii. De acum incolo ma asteapta rasplata dreptatii, pe care mi-o va da Domnul, Judecatorul Cel drept in ziua aceea". Patriarhul Marina este considerat al doilea ctitor al acestui lacas, deoarece din ordinul sau manastirea a intrat in ample procese de refacere. La 11 iunie 1979, Patriarhul Justinian a resfintit biserica.

DIASPORA NU A FOST UITATA Romanilor din America si Canada, Patriarhul Justinian le-a dat in 1950 un nou vladica, in persoana episcopului Andrei Moldovan. In 1966 a promovat la carma acestei episcopii pe vladica Victorin Ursache, pe care l-a ridicat in 1972 la rangul de arhiepiscop, iar eparhia la treapta de arhiepiscopie. Pentru romanii din Europa, Patriarhul Justinian a infiintat inca zece parohii noi. Justinian a infiintat in 1974 Arhiepiscopia Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si Occidentala, cu resedinta in capitala Frantei. Asezamintele romanesti de la Iordan si Ierusalim au fost terminate si sfintite.

CUVINTE DE LAUDA LA ADRESA SA Patriarhul academician Chiril al Bulgariei il numea: "Un reprezentant de seama al constiintei ecumenice ortodoxe", "unul din cei mai mari conducatori ai vietii religioase internationale", aprecia dr. Franklin Clark Fry, presedintele Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor. Patriarhul Chiril ii aprecia indeosebi "limpezimea privirii sale duhovnicesti in aprecierea realitatii istorice contemporane". Patriarhul Constantinopolului, Athenagora, marturisea ca vizitand Biserica Ortodoxa Romana "a gasit peste tot intiparita fizionomia puternica a Patriarhului Justinian".

RESPECT SI DESCHIDERE SPRE CELELALTE CULTURI Patriarhul Justinian a avut deschidere catre toate Bisericile crestine si in primul rand catre Biserica Romano-Catolica, pe care - cum spunea Patriarhul Justinian - "o iubim si o respectam ca pe o venerabila Biserica sora". "Nadajduim cu incredere in sosirea vremii cand aceste doua surori bune vor face sa inceteze rivalitatea dintre ele, reaprinzand focul dragostei fratesti intre ele si in acelasi timp intre toate celelalte biserici crestine" (Apostolat social, 1973). Reuseste sa restabileasca o punte cu Biserica Ortodoxa Rusa. El insusi a facut vizite, in fruntea unor delegatii sinodale, la bisericile: Rusa (de mai multe ori), Georgiana (1948), Sarba (1957), Bulgara (1953, 1966 si 1971), Patriarhiile ecumenica (1968), de Alexandria (1971) si lerusalim (1975), Biserica Greciei (1963, 1971 si 1975). S-au initiat relatii cu Bisericile vechi orientale, prin vizite reciproce: Patriarhul a vizitat Patriarhia armeana din Ecimiadzin (1958 si 1966), Biserica etiopiana (1969 si 1971), Biserica copta (1969 si 1971), Biserica siriana din Malabar-India (1969). Dupa 1961, cand Biserica Ortodoxa Romana a reintrat in Consiliul Ecumenic al Bisericilor, ea participa la toate actiunile desfasurate in cadrul miscarii ecumenice actuale.

Bibliografie: Gheorghe Vasilescu in "Almanahul Bisericesc al Arhiepiscopiei Bucurestilor", 2001; "Parintele Patriarh Justinian Marina", dr. Gheorghe Stan, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 2005; "Patriarhul Justinian. Marturii, fapte si adevar", Pr. Icon. Stavr. Constantin Parvu, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 2005