Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Saptamanalul The Economist de la Londra publica in ultimul sau numar de la sfarsitul saptamanii trecute o analiza despre Romania acestor saptamani, confruntata deopotriva cu alegerile si cu efortul finalizarii negocierilor cu UE. Ca de obicei, luciditatea, ironia si distanta ii fac pe jurnalistii britanici sa inteleaga si fenomenul romanesc chiar mai bine decat multi romani. Nu avem aici nici probe de exuberanta stilistica inutila intr-o evaluare de tara mai mult electoralizata decat europenizata, nici glosari iscusite pe seama detaliilor faimoaselor trackink polls, care i-au facut pe atati americani, alaturi The Economist insusi si nesfarsite legiuni ale inteligentiei vest-europene, sa-l dea drept castigator pe John Kerry. E vorba doar de ceea ce anglo-saxonii numesc si practica de sute de ani: common sense, un fel de bun-simt aplicat la realitatea testata, si nu inventata, de cel care o evalueaza.
Se fac apoi evaluari paralele ale meritelor si defectelor celor doua tabere, in confruntarea electorala de la 28 noiembrie. PSD, confundat mereu cu PDSR, ar fi facut progrese in ultimii patru ani, dar aparatul acestui partid este hranit de clientelism si coruptie.
Alianta Dreptate si Adevar, scrie saptamanalul britanic, are aproape aceleasi pacate cand e vorba de clientelism si coruptie, dar si instincte mai liberale, cum ar fi reducerea masiva si mai rapida a fiscalitatii. Faptul ca Basescu, fostul capitan de vapor, s-ar simti mai in largul lui intr-o crasma, sau ma rog, pub, asa cum spunea Adrian Nastase, nici nu e prea rau pentru analistii londonezi, atata vreme cat, pana in 1989, in Romania domnea un presedinte caruia i-ar fi stat mai bine intr-un ospiciu. Lupta e stransa, cu cateva puncte procentuale avans pentru actuala putere, dar si o treime de indecisi, care ar putea fi castigati de farmecul frust al lui Traian Basescu.
Mare lucru nu se mai poate intampla in Romania, cred englezii, pentru ca majoritatea deciziilor politice ale urmatorului guvern, oricum s-ar numi acesta, sunt prestabilite de contractele imperative cu UE, NATO sau FMI. Schimbarea ar insemna o perioada de acomodare a noilor ministri cu noul lor job, chiar in momentul cand trebuie terminate negocierile si semnat tratatul de aderare, mai cred, pe buna dreptate baietii astia de la Economist, cum ar spune dl Nastase, in sedintele de guvern, aprobat rece de un domn Mitrea ingandurat si o stenografa defectiva.
Articolul are o concluzie oarecum neasteptat pozitiva. Digerarea Romaniei in UE ar fi imposibila daca tara noastra n-ar fi un loc atat de placut si animat. Avem si calitati, asadar, pacat ca sunem guvernati! Exista insa un enunt in acest articol de importanta capitala: alegerile de-acum sunt primele in istoria ultimilor 15 ani al caror rezultat nu mai poate schimba directia tarii. Chiar asa este. Urmeaza propriile mele opinii. In 1996, directia s-a schimbat dinspre echivocul geo-politic disciplinat, favorabil rasaritului, inspre occidentul optiunilor politice si geo-politice, formulate incomplet si diletant. In 2000 au castigat un Ion Iliescu cu PDSR, obligati sa fie altfel decat pana in 1996, continuand strategia ancorarii occidentale a regimului Constantinescu si rupand cu propriile inertii ale socialismului oriental care l-au transformat pe C.V. Tudor in principalul contracandidat. Nu cred insa ca lucrurile stau atat de simplu. Nici decolarile, nici aterizarile nu se fac cu pilotul automat, ci cu atentia incordata a unui pilot responsabil. PSD n-a avut niciodata sansa de a face si opozitie de tip occidental. Poate nu i-ar strica.
