Decompensarea cirozei presupune două planuri. Ambele planuri apar în urma constituirii unor focare inflamatorii şi mai ales atunci când se produc dezechilibre importante la nivelul proteinelor.
Tratamentele clasice sunt asemănătoare citostaticelor?
Da. Şi pentru a ţine sub control efectele secundare ale acestor tratamente, pacienţii vor fi monitorizaţi săptămânal.
Ce trebuie să facă un pacient pentru a urma tratamentul prescris în această situaţie?
Medicul curant va completa dosarul pacientului respectiv. Pacientul va face o copie de pe acest dosar. Pentru că dosarul în original va fi depus la Casa de asigurări unde este contribuabil, iar dosarul în copie îl va păstra. Pacientul are obligaţia de a se interesa când primeşte aprobarea de tratament.
Femeia bolnavă de hepatita C poate alăpta?
Nu.
Care este riscul ca la naştere mama să transmită nou-născutului virusul hepatitic C?
Riscul este de aproximativ 10%. Pericolul infecţiei cu acest virus la nou-născut de la mama care poartă virusul este maxim în timpul ori imediat după naştere. Dacă este stabilit că virusul se înmulţeşte în sânge, naşterea se face numai prin cezariană. Femeia însărcinată purtătoare a virusului şi care are o viremie foarte mare trebuie să-şi determine încărcătura virală în ultimul trimestru de sarcină, să nască prin cezariană şi să nu alăpteze pentru a micşora riscul de transmitere a virusului la nou-născut.
Ce sfaturi daţi unei persoane care, din greşeală, s-a înţepat cu un obiect pe care-l bănuie infectat cu virusul hepatitic C?
Va trebui să meargă în cel mai scurt timp la o secţie de boli infecţioase, unde se va evalua riscul transmiterii virusului. Eventual, se va institui o terapie profilactică pe o perioadă de aproximativ şase săptămâni. Trebuie să se ştie că, în aceste cazuri, se aplică un protocol special, care prevede, printre altele, şi evaluarea serologică a pacientului care are suspiciunea că s-ar fi înţepat cu un obiect contaminat. În cazul în care pacientul este deja infectat cu virusul hepatitic C, profilaxia medicamentoasă se stopează şi pacientul este luat în evidenţă ca pentru o infecţie cronică.
Când estimaţi că ne vom putea proteja de acest virus cu ajutorul unui vaccin?
Se estimează că, în următorii 5-10 ani, va fi posibil să ne vaccinăm contra acestui virus. Evident, atunci sistemul sănătăţii publice va avea la îndemână un nou instrument de combatere a răspândirii acestui tip de infecţie. Dar până atunci, arma la îndemâna noastră cu ajutorul căreia putem lupta contra virusului hepatitic C este de a nu ne surprinde pe una dintre căile de transmitere a virusului. Şi mă refer aici la sexul neprotejat şi cu parteneri dubioşi, folosirea de obiecte de igienă personală aparţinând altor persoane, folosirea în comun a seringilor în cazul utilizatorilor de droguri. Şi, după cum vedeţi, aceste căi de transmitere îi fac mai vulnerabili în special pe tineri.
TRANSMITERE
Virusul hepatitic C se transmite prin contact sexual întâmplător, neprotejat cu prezervativ, prin efectuarea de tatuaje şi prin piercing, prin utilizarea în comun a obiectelor de igienă cu potenţial înţepător - forfecuţa de unghii, cleşti de pedichiură, lame de ras, periuţe de dinţi etc. Alte căi importante de transmitere a virusului hepatitic C sunt de la mamă la făt (calea verticală) şi prin injectarea intravenoasă de droguri, utilizând ace şi seringi contaminate.
CE ESTE FIBROZA
Mecanismele fibrozei sunt complexe. Replicarea virală provoacă inflamarea şi afectarea celulelor hepatice. Rezultatul: lezarea celulelor hepatice duce la constituirea fibrozei.
CU VIRUSUL LA PURTĂTOR
Doar 20% dintre persoanele cu virusul hepatitic C au şansa să scape de el şi să se vindece. Restul păstrează virusul şi "mai devreme sau mai târziu fac o hepatopatie cronică sau cancer hepatic fără a mai trece prin fazele infecţiei acute", spune profesorul Streinu Cercel. Infecţia cu virusul hepatitic C evoluează într-o perioadă de aproape 30 de ani în ritmuri diferite: rapid, intermediar sau lent. Diferenţa de ritm este dată de intervalul necesar instalării fibrozei.
Într-un ritm rapid, fibroza se constituie în 5-10 ani; în ritm intermediar, 15-30 de ani; în ritm lent, peste 30 de ani. Ciroza este elementul comun al acestor modalităţi de evoluţie, corelată cu fibroza de gradul patru.
Sfatul medicului
La unii pacienţi nu se identifică virusul hepatitic A şi nici virusul hepatitic B. Totuşi, aceşti pacienţi dezvoltă sindroame de tip hepatită acută. La aceşti pacienţi, prin tehnici de genetică moleculară s-a izolat un nou virus, respectiv virusul hepatitic C. Apoi, s-au pus la punct teste de laborator cu ajutorul cărora să fie detectat şi s-a tras un semnal de alarmă: virusul hepatitic C este o problemă de sănătate publică.
Motivul: acest virus determină infecţie cronică la aproximativ 80% dintre cei care dezvoltă o infecţie acută cu virusul hepatitic C. Profesorul doctor Adrian Streinu Cercel atrage atenţia că acest virus a devenit tot mai prezent în rândul populaţiei, pentru că, spre deosebire de celelalte două virusuri - hepatitic A şi B -, contra virusului hepatitic C nu dispunem de un vaccin.