Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zeița romană Luna personifica astrul nopții, de unde și termenul „lunatic”. Pentru filosoful grec Aristotel și pentru istoricul roman Plinius cel Bătrân, creierul era organul cel mai „umed” din corp și, ca urmare, cel mai susceptibil la influențele pernicioase ale Lunii (care produce, între altele, și mareele). „Credința în efectul Transilvania, cum este uneori denumit, a persistat în Europa pe parcursul Evului Mediu, când era larg răspândită ideea că anumiți oameni se pot transforma în vârcolaci sau vampiri în timpul nopților cu Lună plină. Chiar și astăzi mulți oameni cred că puterile mistice ale Lunii pline induc comportamente haotice, internări la psihiatrie, sinucideri, omucideri, apeluri la serviciile de urgență, accidente în trafic, bătăi la meciurile de hochei, câini care mușcă și fel de fel de evenimente ciudate”, remarcau psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024).
Apa e veriga
Un sondaj a descoperit că 45% dintre studenții de colegiu cred că oamenii afectați de Luna plină sunt înclinați la comportamente neobișnuite, iar alte sondaje sugerează că specialiștii în sănătatea mentală pot fi chiar și mai înclinați decât oamenii obișnuiți să aibă această convingere. În 2007 câteva secții de poliție din Marea Britanie chiar au suplimentat numărul de ofițeri de poliție în nopțile cu Lună plină, pentru a face față presupuselor rate mai mari ale infracțiunilor. „Inspirați de Aristotel și de Plinius cel Bătrân, unii autori contemporani, cum ar fi psihiatrul Arnold Lieber, din Miami, au argumentat că efectele presupuse ale Lunii pline asupra comportamentului uman apar ca urmare a influenței Lunii asupra apei din noi. Corpul uman, până la urmă, este circa 80% apă, deci poate că Luna acționează, cu magia ei malefică, tulburând cumva alinierea moleculelor de apă din sistemul nervos”.
Trei argumente
Contraargumente? „Există cel puțin trei motive pentru care această explicație intră la… apă. Mai întâi, efectele gravitaționale ale Lunii sunt mult prea minuscule pentru a genera un efect semnificativ asupra activității creierului, ca să nu mai vorbim despre comportament. Așa cum observa regretatul astronom George Abell de la Universitatea California, Los Angeles, un țânțar care ni se așază pe braț exercită asupra noastră o forță de atracție gravitațională mai puternică decât cea exercitată de Lună. Totuși, după cunoștințele noastre, nu există nicio raportare cu privire la efectul lunatic al țânțarului. În al doilea rând, forța gravitațională a Lunii afectează numai apele deschise, cum sunt oceanele și lacurile, nu și acumulările de apă închise, cum este creierul uman. În al treilea rând, efectul gravitațional al Lunii este la fel de puternic și în nopțile cu Lună nouă, atunci când Luna este invizibilă pentru noi. Atunci, gravitația e la fel de intensă ca atunci când este Lună plină”.
Studii peste studii
În continuare: „O problemă și mai serioasă pentru susținătorii fervenți ai efectului Transilvania este că nu există nicio dovadă că acesta ar exista. Psihologul James Rotton, de la Universitatea Internațională Florida, astronomul Roger Culver, de la Universitatea de Stat Colorado, și psihologul Ivan W. Kelly, de la Universitatea Saskatchewan, au căutat în lung şi-n lat efecte comportamentale vizibile ale Lunii pline. În niciunul dintre cazuri nu au găsit nimic. Combinând rezultatele mai multor studii și tratându-le ca și cum ar fi un singur studiu uriaș - procedură statistică denumită metaanaliză -, ei au constatat că Luna plină nu corelează în niciun fel cu o mulțime de evenimente, inclusiv cu infracțiunile, sinuciderile, problemele psihiatrice și apelurile la serviciul de urgență”.
Verdict
În siaj: „În revizuirea din 1987 a 37 de studii, intitulată Much Ado about the Full Moon (Mult zgomot în jurul Lunii pline), care a apărut într-una dintre principalele reviste de psihologie, Psychological Bulletin, Rotton și Kelly au spus Adio, cu umor, efectului Lunii pline și au conchis că cercetări suplimentare pe această temă nu mai sunt necesare. Critici insistente au dezavuat apoi această concluzie, indicând câteva descoperiri pozitive care apar în unele studii disparate. Totuși, chiar și cele câteva ipoteze de cercetare care par să susțină efectele Lunii pline au fost contrazise la o investigare mai atentă. Într-un studiu publicat în 1982, o echipă de autori a raportat că accidentele de trafic sunt mai frecvente în nopțile cu Lună plină, decât în alte nopți. Un defect fatal afectează însă aceste constatări: în perioada luată în considerare, Luna plină a apărut mai adesea la sfârșitul săptămânii, atunci când mai mulți oameni ies mai des în trafic. Atunci când autorii au reanalizat datele pentru a elimina acest factor producător de confuzie, efectul lunar a dispărut”.
„Corpul uman este circa 80% apă, deci poate că Luna acționează, cu magia ei malefică, tulburând cumva alinierea moleculelor de apă din sistemul nervos”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Efectele gravitaționale ale Lunii sunt mult prea minuscule pentru a genera un efect semnificativ asupra activității creierului, ca să nu mai vorbim despre comportament”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
Citește pe Antena3.ro
