Un grup de oameni de ştiinţă a creat o mână artificială cu ajutorul căreia un pacient danez, rămas ciung după un accident, a putut simţi forma şi textura obiectelor.
Dennis Aabo, care şi-a pierdut mâna acum 9 ani, în urma unui accident pirotehnic, a putut descrie forma, textura şi grosimea obiectelor într-un test în care a fost legat la ochi.
Mâna bionică a fost creată de o echipă de oameni de ştiinţă din Italia, Elveţia şi Germania.
"Este pentru prima dată când un pacient amputat are senzaţii tactile în timp real folosind o proteză", a declarat profesorul Silvestro Micera, implicat în proiect.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, avansul tehnologic nu a constat în proteză, în sine, ci în partea electronică şi softurile dezvoltate pentru a transmite semnale electrice la creier în aşa fel încât să fie transformate în senzaţii tactile.
În timpul unei operaţii realizate la Roma, pacientului i s-au implantat patru electrozi în braţ, care au fost conectaţi la nervi. Senzorii artificiali din degetele protezei au putut astfel trimite semnale direct către creier, care le-a transformat în senzaţii tactile.
Pacientul Dennis Aabo a efectuat timp de o lună teste în laborator, mai întâi pentru a se verifica dacă electrozii implantaţi funcţionează, apoi pentru a testa mâna în sine.
"Cel mai notabil lucru a fost că puteam să apuc obiecte fără să mă uit la ele. Puteam simţi chiar dacă nu vedeam. Îmi puteam folosi mâna pe întuneric. Mi s-a părut extraordinar să pot simţi dacă obiectele sunt tari sau moi, pătrate sau rotunde", a declarat danezul.
Mâna bionică este în continuare un prototip, ceea ce înseamnă că pentru siguranţa pacientului, electrozii şi senzorii implantaţi în braţ au fost înlăturaţi după test.
Înainte de testul efectuat pe pacientul danez, echipa a folosit tehnologia pe porci sau pe cadavre umane, pentru a şti cu precizie unde şi cum să monteze electrozii.
"A fost un moment extraordinar când, după mai multe ore de verificări, Dennis s-a întors spre noi cu o figură uluită şi ne-a zis: E magic! Simt că mi se închide pumnul", a declarat alt om de ştiinţă implicat în proiect, Stanisa Raspopovic.
Echipa de cercetători va încerca acum să micşoreze piesele care intră în alcătuirea protezei şi să elimine cablurile externe folosite în prezent. Aceştia estimează că va mai fi nevoie de aproximativ 10 ani până ca proteza să poată fi disponibilă pe piaţă.