Auzul bunicii

De ce la unii vârstnici slăbeşte auzul mai zdravăn şi la alţii deloc? „Stofa" aparatului urechii, ca şi „stofa" neuronilor din zona din creier cu care auzim sunt materiale mai performante. La alţii există o şubrezenie în aparatul auditiv, după cum alţii sunt fragili din naştere în sectorul inimii etc.

Cu timpul apare o diminuare a auzului, numită presdiacuzie. E o îmbătrânire atât a materialelor din care este construită urechea internă, cât a neuronilor din partea de creier răspunzătoare de auz.  

Reamintim că în urechea internă, în labirintul cu limfă şi cristale, se petrece nu numai simţul echilibrului, ci şi esenţa auzului, adică în urechea internă undele sonore ca nişte unde mecanice sunt convertite în curenţi neuroelectrici ce se duc la creier, asigu­rând auzul. Această scădere de auz, o dată cu vârsta, este cauzată şi de o mai proastă irigare cu sânge atât a aparatului urechii, cât şi a zonei specifice din creier. Pentru că vasele vârstnicului şi-au pierdut din diametru prin depuneri de grăsimi, dar şi-au pierdut şi din elasticitate. De aceea, prin adunarea anilor e bine să se recurgă la unele medicamente care îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi dilată vasele. A fost o vreme în care erau lansate în rândul populaţiei, de nepricepuţi, unele idei cum că purtarea protezelor auditive scade auzul. Eronat. Aparatul auditiv amplifică semnalele sonore. Dar când este recomandat să-ţi pui aparat auditiv? Mai la începutul scăderii acuităţii auditive sau când auzul s-a făcut praf şi pulbere? Este o vorbă: funcţia creează orga­nul. Cu cât este mai mult utilizat un organ, cu atât este mai viguros. Purtarea unui aparat auditiv împiedică celulele din urechea internă şi neuronii din zona auditivă a creierului să se lenevească. Ele sunt puse să lucreze prin amplificarea sunetelor realizată de proteza auditivă. E bine ca aparatul auditiv să se poarte şi într-o ureche, iar al doilea în cealaltă ureche, fiindcă slăbirea auzului cu vârsta este la ambele urechi în acelaşi timp.