Bolnav de ciroză şi dietetician

Teribilă este imaginea bolnavului de ciroză: un pântec imens, plin cu lichid şi nişte picioare subţiri ca beţele de ţambal sau cu picioarele pline de lichid, butucănoase ca ale elefantului. Ciroticului i se topesc muşchii, din pricina asta e slab numai piele şi os, membrele sunt ca sticsurile de subţiri. Multe vorbe s-au răspândit prin telefonul fără fir, din gură-n gură, păreri despre ciroză şi tot felul de erori, pe care le-au făcut însă o vreme chiar medicii. De exemplu, se recomanda ciroticului să nu mănânce „greu”, să nu se înfrupte prea mult din fripturi, din mici, din cartofi prăjiţi, din salamuri.

Exista atunci teoria ca bolnavul de ciroză să nu prea mănânce proteine. Ceea ce este o mare greşeală. Mai apoi medicina a decretat că pacientul cu ciroză trebuie să mănânce proteine de calitate, recunoscând că ficatul bolnav are nevoie de proteine valoroase. Dacă nu-i dai ciroti­cului proteine, organismul lui îşi procură proteinele din muşchii bolnavului, de aceea el se usucă, ajunge piele şi os, picioarele sale se subţiază şi par ca beţele. Acum teoria medicală este că bolnavul de ciroză poate mânca de toate, dar el trebuie să se ferească de acele alimente care-i fac rău, de regulă reacţionează stomacul şi vezica biliară, mai puţin se revoltă ficatul. Ca atare, bolnavul de ciroză trebuie să-şi regleze el singur meniul, să devină propriul său dietetician.

Cartofii şi uleiul de prăjit
În cazul bolilor de ficat, deci şi în cazul bolna­vilor de ciroză, primele măsuri trebuie să vizeze stilul de viaţă şi regimul alimentar. Pentru sufe­rinzii de hepatită cronică nu există restricţii alimentare, dar alcoolul şi tutunul sunt interzise. Deci ei pot mânca orice. Cei cu ciroză, în anumite stadii ale bolii, trebuie să-şi reducă întrucâtva proteinele. Ciroticii trebuie să mănânce carne, căci au nevoie de proteine de calitate din brânză, lapte, ouă, carne. Bolnavul de ciroză trebuie să adapteze principiile generale ale alimentaţiei la organismul său. Dacă ciroticul simte arsuri când mănâncă niscaiva cartofi prăjiţi, o perioadă să-i evite.

Însă să nu renunţe la ei pentru totdeauna. Dar ceva grijă trebuie să aibă: cartofii prăjiţi trebuie preparaţi în ulei doar o dată, să nu fie utilizat acelaşi ulei la mai multe prăjiri. Uleiul prăjit cu cartofi de mai multe ori se îmbogăţeşte în elemente cancerigene. Bolnavul de ciroză poate mânca orice, dar condimentele iuţi, alimentele acide, acriturile, prăjelile pot aduce disconfort la stomac, nu la ficat. Ciroticii au predispoziţie de a face iritaţii gastrice, ulcere şi gastrite. Bolnavii de ciroză trebuie să evite alimentele şi băuturile fierbinţi, când ele trec prin esofagul cu varice al ciroticului pot congestiona şi irita aceste varice pe esofag provocate de boala cirotică.

De asemenea, trebuie evitate şi alimentele solide peste măsură, căci ele pot zgâria varicele de pe esofag. Alimentele prea solide trebuie mestecate bine. Pâinea prăjită trebuie evitată, căci ea irită mecanic varicele de pe esofag în permanent risc să se spargă, provocând hemoragii foarte periculoase. Ciroticul trebuie să se ferească de alcool, el trebuie să se abţină la alcool, chiar de la mustul care fierbe. Trebuie eliminate şi ţigările, întrucât pot conduce la cancer hepatic. Ciroticul trebuie să evite constipaţia: când se forţează se pot sparge varicele de pe esofag. Bolnavul de ciroză trebuie să fie cumpătat cu dulciurile, fiindcă ficatul cirotic are tendinţa de a creşte glicemia.

Se vorbeşte că bolnavul de ciroză trebuie să doarmă mai mult. Există un adevăr în această zicere ce umblă în populaţie. În repaus, bolnavul dă posibilitatea rinichiului să-şi amelioreze activitatea şi astfel să elimine mai bine lichidul, care umple abdomenul. Ciroticul e bine să stea în pat cam 10 ore pe zi. De asemenea, el trebuie să evite efortul mare, de exemplu, dacă se apucă să mute mobilă creşte presiunea sângelui în vase, inclusiv în varicele de pe esofag, care se pot sparge provocând hemoragii.

Ficatul cu fibroză
Ciroza are două stadii, faza compensată şi etapa mai gravă decompensată, când apare lichidul în abdomen. Ficatul ciroticului se află în stadiul de fibroză. Fibroza este faza cea mai avansată a inflamaţiei. Apar zone de ţesut întărit în ficat, zone de fibroză şi acolo celulele hepatice nu mai funcţionează. Ficatul cu fibroză nu mai lasă să fie traversat de sânge şi se constituie ca un baraj în calea circulaţiei sângelui care trebuie detoxifiat în ficat. Ca atare, în vena portă, marea venă a abdomenului, se strânge sânge care creşte presiunea, căci nu reuşeşte să treacă prin ficat. Presiunea în vena portă face ca să treacă lichidul în abdomen şi apare ascita. Presiunea mărită în vena portă duce şi la umflarea venelor de pe esofag şi astfel apar varicele esofagiene.

Sparge­rea acestor varice creează grave hemoragii digestive superioare şi se poate muri. Varicele de pe esofag pot fi atacate cu endoscopul. Li se poate lega baza cu un inel de cauciuc, el întrerupe alimentarea cu sânge şi astfel varicele se „usucă”. Tot cu endoscopul se pot introduce în varicele esofagiene substanţe care sclerozează vasul şi varicele de pe esofagul ciroticului sunt anulate.

TRATAMENT. Bolnavul de ciroză se supune următorului tratament. E important repausul la pat. Ca medicamente, el trebuie să se axeze pe diuretice pentru elimi­narea apei. Dar totul trebuie făcut cu mare grijă. Bolnavul de ciroză trebuie să se cântărească zilnic şi să piardă din greutate mai mult de 500-1.000 de grame.

Dacă slăbeşte mai multe un semn că a luat prea multe diuretice şi apare pericolul unei encefalopatii hepatice, adică tulburări în creier. Când nu se mai poate elimina lichidul din abdomenul ciroticului pe calea diureticelor se apelează la paracenteză evacuatorie, adică se scoate lichidul din burtă cu acul, 3-5 litri.