Colonul drept şi colonul stâng reacţionează diferit

Alarma sună ţipător. Tot mai des se descoperă cancere ale colonului şi ticăloasa asta de boală atacă oameni din ce în ce mai tineri. Cauzele îmbolnăvirii de cancer sunt încă în ceaţă. Dar cred că mâncarea din farfurie este de vină în procente importante de frecvenţa cancerelor la intestinul gros.

Decisivă este decelarea cancerului de colon de­vreme, iar oamenii trebuie să se lămurească cât mai bine în privinţa acestei maladii neoplazice. Cu atât mai mult cu cât boala întinde nişte capcane, adesea îşi pune măştile altor afecţiuni, de exemplu, mimează suferinţele aduse de hemoroizi. Cancerul atacă intesti­nul gros în diferite segmente ale acestui colon: lungimea colonului este de circa un metru şi jumătate. Colonul drept se ridică până sub ficat. Urmează, apoi, colonul tran­sversal, străbătând practic orizontal abdomenul. Vine la rând colonul stâng, care coboară până în locul unde colonul sigmoid seamănă cu litera S, mai exact cu litera sigma. Şi urmează rectul, de câţiva centimetri, şi anusul. Explică această boală profesor doctor Mircea Beuran, şeful clinicii de chirurgie generală de la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Ramura din dreapta a colonului are diametrul mai mare, aşa că tumoarea nu ocupă tot intestinul drept şi scaunul continuă să existe. Dar bolnavul capătă o anemie, fiindcă el pierde sânge în scaun, iar cantităţile mici nu-l fac observabil în materiile fecale. Apar febra şi tulburările de scaun, ba constipaţie, ba diaree. În localizarea din dreapta a cancerului, chirurgul este obligat să taie ramura dreaptă a colonului, dar taie şi două treimi din colonul transversal, fiindcă sunt vase comune de alimentare cu sânge. Colonul stâng are diametrul mai mic şi atunci tumoarea blo­chea­ză scaunul, dar şi eliminarea de gaze. Se ajunge chiar la ocluzie, care reclamă in­ter­venţia chirurgicală urgentă, pentru a da drumul la scaun. În cancerul de colon stâng, operaţia înlătură intestin gros pe stânga, până la ţesutul neinvadat.

Când can­cerul este prea aproape de anus, se im­pune anusul contra naturii, cu elibe­rarea materiilor fecale prin abdomen. În general, e bine ca materiile fecale să nu întârzie mult în colon, atacând prin to­xine pereţii intestinului, aşa că trebuie evitată constipaţia. Atenţie trebuie să manifeste şi cei cărora li s-a scos vezica biliară. Bila nu trebuie să băltească mult în contact cu duodenul. Celui rămas fără vezică biliară i se recomandă să mănânce des şi puţin, minimum cinci mese zilnic. Astfel, bilei i se permite să participe le digestie şi să nu stea degeaba. Se elimină riscul de a agresa pereţii tubului digestiv şi de a se dezvolta cancerul.