Durerile de sân

Între estetică şi vulnerabilitatea indusă de locul fruntaş în rândul maladiilor canceroase, între vanitatea feminină şi împlinirea maternă, patologia sânului este importantă la orice vârstă.

Supus traumatismelor din cauza poziţiei superficiale, expus bombardamentelor hormonale interne şi uneori cochetăriei ce poate deveni periculoasă (vezi intervenţiile chirurgicale nejustificate, sutienele chinuitoare, cremele şi loţiunile stimulatoare), sânul ne trimite deseori semnale de alarmă, dintre care probabil cea mai întâlnită este durerea.

CAUZE
Probabil cele mai frecvente cauze sunt cele hormonale, deşi mecanismul nu este perfect elucidat. Este însă evident că durerile sunt ritmate deseori de ciclul menstrual, sunt mai frecvente la pubertate, la femeile care urmează tratamente hormonale (de substituţie, pentru infertilitate, de contracepţie) şi scad foarte mult în perioada sarcinii şi după menopauză. Alte cauze sunt cele anatomice: sânii mari (care dau dureri şi la nivelul cefei, umerilor, spatelui), sânii cu cicatrice postoperatorii, cu formaţiuni tumorale (chisturi, adenoame).

În unele cazuri, durerile iradiază de la organele vecine: perete toracic (coaste, articulaţii, muşchi, nervi intercostali etc.), pleură, cord. Traumatismele locale accidentale sau cele mici şi repetate (de exemplu de la chitară, maşina de cusut, sutiene foarte strâmte, cu balene) produc şi ele durere. Mastitele (infecţiile sânului) nu sunt luate întotdeauna în seamă pentru că femeile le asociază exclusiv perioadei de alăptare. Nu este totuşi aşa. Mastita se poate produce şi în urma unor traumatisme sau pe cale sangvină de la un focar septic din organism ori prin propagare de la o infecţie de vecinătate.

De asemenea, la începutul menopauzei numeroase celule devitalizate se acumulează în formaţiunile glandulare şi în canale, atrăgând suplimentar germeni patogeni. Mastita poate evolua acut, subacut sau cronic. În fine, alcoolismul ajuns în stadiul de afectare hepatică, tulburarea balanţei acizilor graşi din organism sau unele medicamente (hormoni, antidepresive, digoxina, metildopa, spironolactona etc.) prezintă această reacţie.

CICLICE ŞI NECICLICE
Durerile sunt ciclice sau neciclice. Durerile ciclice apar mai ales la femeile de 30-40 de ani şi se manifestă, de regulă, cu două săptămâni înainte de debutul menstruaţiei, devin mai intense cu 3-5 zile înainte de aceasta şi dispar după terminarea hemoragiei. Ele se manifestă mai multe luni la rând, pentru ca apoi să înceteze şi să reapară aleatoriu sau pot deveni permanente. În 30% dintre cazuri dispar spontan în 3-6 luni, dar dintre acestea 60% pot recidiva în următorii doi ani.

Ele se datorează unor dezechilibre hormonale, retenţiei de apă sau pur si simplu unei sensibilităţi crescute a ţesuturilor faţă de niveluri hormonale normale. Durerile apar bilateral, sunt de obicei de intensitate medie, dar pot evolua de la o senzaţie de greutate, tensiune, înţepături sau dureri severe. Sânii sunt măriţi, cu reţeaua venoasă aparentă, dureroşi la atingere. Zona cea mai sensibilă este cea superioară, externă, durerea iradiind şi în axilă.



Durerile sunt agravate de activităţi casnice, sportive sau sex. Durerile neciclice nu sunt ritmate de menstruaţie, sunt legate de prezenţa unor formaţiuni tumorale, infecţii, traumatisme. Ele apar mai frecvent la femeile de peste 40 de ani, sunt unilaterale, difuze sau localizate, de diferite grade de intensitate. Durerile difuze sunt cauzate de tulburările hormonale sau de o fibroză chistică întinsă, în timp ce durerile locale sunt cauzate de un nodul, de chist sau mai rar de o formaţiune malignă ori de procese inflamatorii sau traumatisme locale.

Deşi formaţiunile tumorale benigne (fibroadenoame, chisturi) au o durere neciclică, permanentă sau nu, ele se intensifică de regulă în perioada premenstruală.

FORMAŢIUNI TUMORALE
Durerile pot fi însoţite de alte simptome, cel mai frecvent de formaţiuni tumorale. De regulă, cele benigne sunt solide, bine delimitate, mobile, de regulă multiple, uşor sensibile sau nedureroase. Formaţiunile tumorale maligne sunt mici, dure, nedureroase, iniţial mobile, dar aderând rapid la ţesuturile din jur.

Mastita se simte ca o zonă dureroasă, roşie, tumefiată şi caldă. Altă manifestare însoţitoare poate fi o secreţie mamelonară, purulentă (maronie-verzuie) în infecţii, sangvinolentă în cancer şi în lactaţie (în afara perioadei normale de alăptare), în cazul unor tulburări hormonale cu origine cel mai frecvent la nivel hipofizar. Modificări ale pielii (retracţia mamelonului, piele îngroşată, cu aspect de coajă de portocală) tradează existenţa unei tumori maligne.

LA MEDICUL DE FAMILIE
Pentru diagnostic mergeţi în primul rând la medicul de familie. Deşi durerile sânului par o ipostază a fiziologiei feminine, totuşi, dacă sunt supărătoare, se prelungesc mai multe săptămâni sau se agravează, vă împiedică să lucraţi şi să vă odihniţi, sunt însoţite de alte manifestări, nu trebuie să ezitaţi să vă adresaţi medicului.

După examenul clinic, va fi necesar probabil în continuare un consult de specialitate endocrinologic, chirurgical sau ginecologic. În funcţie de contextul clinic (dacă există noduli sau alte manifestări locale în afară de durere), vârstă, antecedente medicale familiale sau personale, va fi recomandat un examen imagistic (termografie, mamografie, ecografie) sau o biopsie.

RECOMANDĂRI
Tratamentul depinde fireşte de etiologia durerilor şi va fi stabilit de medic. În formele simple se indică folosirea unui sutien potrivit, care să fixeze sânii fără să-i forţeze, permiţând doar mişcarea lor împreună cu toracele, nu independent. O bustieră comodă trebuie folosită la sport şi chiar în timpul somnului, dacă aveţi sâni mari sau sensibili. Evitaţi sutienele cu balene şi înlocuiţi sutienul când materialul se lasă.

Local, puteţi aplica comprese calde sau reci. Discutaţi cu medicul despre contraceptivele pe care le folosiţi, care poate trebuie schimbate sau folosite în alte doze. Uneori, dimpotrivă, un tratament contraceptiv poate diminua durerile. Câteodată, în cazul retenţiei hidrice mari, medicul va indica pentru câteva zile pe lună un diuretic.

Pentru durerile supărătoare se foloseşte paracetamol sau un alt
antiinflamator nesteroidian. Local se poate aplica, de asemenea, o cremă antiinflamatoare. În cazul durerilor mari, se indică Danazol, Tamoxifen sau Bromcriptină, medicamente care modifică nivelul hormonal. Ele trebuie însă luate constant, o perioadă mai mare, suportând efectele secundare aferente. S-a constatat că suplimentele cu magneziu sau vitamina E au efecte benefice, dar discutaţi cu medicul dozele necesare şi perioada indicată. Încercaţi, de asemenea, să reduceţi cantitatea de grăsimi din alimentaţia zilnică.