Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cercetătorii britanici de la Spitalul Radcliffe susţin că valorile fluctuante ale hipertensiunii deschid calea atacului cerebral vascular. Pornind de la această constatare, ei susţin necesitatea unor noi strategii terapeutice.
Câteva studii "patronate" de cercetători din Marea Britanie, recent publicate în revista The Lancet, modifică strategiile terapeutice privitoare la hipertensiune. Profesorul Peter Rothwell din cadrul Serviciului de Neurologie al Spitalului Radcliffe din Oxford susţine că variaţiile de tensiune arterială înregistrate de la o consultaţie medicală la alta reprezintă în sine un factor de risc de accident vascular cerebral. Profesorul Rothwell merge mai departe, susţinând că nu toate medicamentele contribuie în egală măsură la stabilizarea tensiunii. Astfel, unele clase de medicamente antihipertensive sunt mai eficiente ca altele în acţiunea de prevenire a complicaţiilor vasculare. De aceea, potrivit profesorului Rothwell, se impune refacerea strategiilor actuale privitoare la accidentul vascular cerebral.
Forţa exercitată de sânge asupra pereţilor arterelor, respectiv tensiunea arterială, este definită ca foarte ridicată când maxima (tensiunea sistolică) este peste 140 mm Hg sau minima (tensiunea diastolică) este peste 90 mmHg. Hipertensiunea, a cărei frecvenţă creşte o dată cu vârsta, este considerată un factor de risc cardiovascular major, favorizând în mod clar atacurile cerebrale. Or, pornind de la această constatare, respectiv când valorile tensiunii sunt mult depăşite în cadrul mai multor controale, trebuie prescrise tratamente tocmai pentru a ocoli aceste complicaţii.
Dar, din păcate, în ţara noastră, dar şi în ţări europene cu sisteme de sănătate consolidate, o parte din populaţie suferă de hipertensiune, dar se află în tratament, însă o mare parte din populaţie are hipertensiune nediagnosticată şi netratată.
STUDIU
Profesorul Peter Rothwell a analizat mai multe studii efectuate pe subiecţi cu hipertensiune care au suferit deja un atac cerebral tranzitoriu. Cercetătorul britanic a calculat că riscul de recidivă este cu atât mai mare cu cât tensiunea sistolică variază de la o consultare la alta.
Hipertensiunea care persistă este o cauză majoră de boli vasculare, de aceea trebuie foarte corect tratată. Dar nici hipertensiunea episodică nu trebuie ignorată, insistă profesorul Peter Rothwell. De asemenea, echipa de cercetători coordonată de prof. dr Peter Rothwell susţine că medicamentele din clasa inhibitorilor calcici şi a diureticelor sunt mai performante decât cele din clasa antihipertensivelor cum sunt betablocantele pentru stabilizarea tensiunii. Acest mecanism ar explica de ce inhibitorii calcici s-au dovedit mai eficienţi comparativ cu betablocantele în prevenirea atacurilor cerebrale.
Concluziile cercetătorilor britanici sunt mai mult sau mai puţin acceptate. Dar câteva idei rămân valabile. În urgenţa întâi se plasează necesitatea depistării hipertensivilor care nu ştiu că au această suferinţă şi includerea rapidă a acestora într-o schemă de tratament corect. Aici sunt în vizor persoanele - în special bărbaţi - între 40 şi 60 de ani. În urgenţa a doua se află controlul tensiunii. Deoarece o tensiune de 150/190 sub tratament reprezintă o mare problemă. (M. Colgiu)
